Sonetul

Termenul sonet este derivat din cuvantul provencal sonet si din cuvantul italian sonetto, amandoua insemnand cantecel. Incepand cu secolul al treisprezecelea a ajuns sa semnifice un poem cu forma fixa de paisprezece versuri care respecta o schema de rima foarte precisa si o structura logica. Acestea s-au schimbat de-a lungul timpului. Acest articol se concentreaza asupra sonetului italian sau petrarchist si asupra celui englezesc sau shakesperean. Regulile sonetului italian au fost stabilite de Guittone dArezzo (1235-1294), care a scris aproape 300 de sonete. Alti poeti italieni din epoca sa, incluzandu-i pe Dante Alighieri (1265-1321) si Guido Cavalcanti (c. 1250-1300) au scris sonete, dar cel mai faimos sonetist a fost Francesco Petrarca (1304-1374) In forma sa originala, sonetul italian se impartea intr-o octava de opt versuri (formate din doua catrene) urmate de un sextet de sase versuri (alcatuit din doua tertine). Catrenele afirmau o propunere sau o interogatie iar tertinele ofereau solutia cu o ruptura clara intre cele doua. Cele opt versuri rimau dupa structura a-b-b-a, a-b-b-a. Pentru tertine existau doua posibilitati c-d-e-c-d-e sau c-d-c-c-d-c. Cu timpul si alte variante de rima au inceput sa fie folosite. De obicei al noualea vers crea o intoarcere, una volta care semnala o schimbare de subiect sau ton. Primele sonete scrise in limba engleza de Sir Thomas Wyatt and Henry Howard, Earl of Surry, foloseau schema sonetului italian, ca si sonetele scrise de autori mai tarzii ca John Milton, Thomas Gray, William Wordsworth and Elizabeth Barrett Browning. Cu toate acestea acesti poeti ignora de obicei structura logica a sonetului. Poetii englezi folosesc si un alt picior metric, un pentametru iambic care e un echivalent aproximativ al hendecasilabului folosit de obicei pentru sonetele petrarchiene in limbile romanice cum ar fi italiana, franceza, spaniola sau romana. Un alt important reprezentant al sonetului italian este Michelangelo Buonarotti: cu o forma uneori mai putin reusita, sonetele sale impresioneaza prin forta trairilor interioare exprimate.

Curand dupa introducerea sonetului italian poetii englezi a inceput sa dezvolte o formula proprie. Printre ei se numarau Sir Philip Sidney, Michael Drayton, Samuel Daniel and William Shakespeare. Aceasta formula poarta adesea numele lui Shakespeare, nu pentru Structura consista in trei strofe de patru versuri (catrene) si un cuplet de doua versuri. Cupletul introduce de obicei o schimbare tematica sau imagistica brusca. Schema de rimare era de obicei a-b-a-b, c-d-c-d, e-f-e-f, g-g. Exemplul sonetului 116 ilustreaza aceasta forma: Let me not to the marriage of true minds Admit impediments. Love is not love Which alters when it alteration finds, Or bends with the remover to remove. O no, it is an ever fixed mark That looks on tempests and is never shaken; It is the star to every wandring barque, Whose worths unknown although his height be taken. Loves not times fool, though rosy ...