Maurice Ravel s-a nascut la 7 martie 1875 in orasul Ciboure din Tara Bascilor (Franta). Tatal sau, inginerul Joseph Ravel se trage dintr-o familie franceza din Elvetia, care au imbratisat profesia de ceasornicari. Mama sa, Marie Delouart, a fost de neam basc. Dupa o scurta activitate in Spania in calitate de inginer de cale ferata, Joseph Ravel s-a stabilit la Paris, unde a desfasurat o rodnica activitate. Este unul din ciudatele capricii ale naturii ca dintr-o familie care nu dadea prea multe dovezi de inclinatii muzicale, sa se nasca un compozitor de genialitatea lui Maurice Ravel, care a devenit una din marile mandrii muzicale ale Frantei. Vadind de timpuriu inclinatii muzicale si invatand intai in particular pianul, a devenit la varsta de 14 ani elev al Conservatorului din Paris. Aici a absolvit clasa de pregatire a lui Charles de Beriot si a studiat compozitie cu Faure timp de 14 ani, fara exceptie animati de un puternic traditionalism, adversari ai unor inovatii muzicale iesite din comun. De la acesti maiestrii si-a insusit o solida tehnica componistica, in timp ce armosfera de conservatorism, care domnea la Conservatorul din Paris, a suscitat impotrivirea sa fata de scolasticism si academism. Conform traditiei, Ravel a participat de trei ori la concursul pentru obtinerea Premiului Romei, dar din cauza lipsei de obiectivitate a juriului si a unor intrigi, participarea sa s-a soldat de fiecare data cu un esec, ceea ce nu l-a descurajat pe Ravel, care era sigur de talentul si pregatirea sa profesionala. Iscandu-se o polemica intre ziarele pariziene cu privirea neregulamentara a lui Dubois, acesta a fost obligat sa-si dea demisia din postul de director al Conservatorului, fiind inlocuit de marele compozitor, el insusi inclinat inovatiilor. Asigurandu-si de la inceput - prin destul de modeste drepturi de autor primite din partea editorilor sai - o existenta nu totdeuna ferita de griji materiale, Ravel si-a consacrat timpul, in masura in care devenise tot mai cunoscut si se mareau si veniturile sale, intreaga forta de munca activitatii creatoare. De o rara pudicitate sufleteasca, nefacand in tot timpul vietii sale nici un efort pentru a se impune atentiei publice de o mare discretie si rezerva chiar in relatiile cu cei mai buni amici ai sai, Ravel a cucerit cu toate acestea, in scurt timp, admiratia unui cerc larg de melomani devenind si un preferat al saloanelor aristocratice si literare din Paris. Cu toata statura sa disproportionat de mica, scutit fiind de serviciul militar, la izbucnirea primului razboi mondial Ravel a fost admis, dupa multe insistente, conducator al unor camioane militare si supus multor privatiuni si suferinte, care i-au subrezit si mai mult sanatatea. Ravel, fiind mai rational decat confratele sau mai varstnic Debussy, a compus o muzica in general lipsita de acea cuceritoare poezie a naturii de care este patrunsa o buna parte a lucrarilor lui Debussy. Mai retinut in exprimarea vietii sale emotionale, imbinand spiritul oarecum ,,cartezian" cu inclinatiile sale lirice, rationamentul cu emotia, Ravel a creat o opera muzicala care este astfel mai libera ca expresie si forma; ea prezinta un armonios echilibru intre inspiratie si migala artizanala, intre fantezie si rigorile formei. De aici si deosebirile in privinta mai ales a melodiei, mai gingasa si mai flexibila la Debussy, mai conturata si mai obiectiva la Ravel. Impulsurile care au contribuit la cristalizarea limbajului sau muzical sunt - cu exceptia muzicii lui Wagner - in buna parte aceleasi ca si in cazul lui Debussy: muzica populara franceza, vechii clavecinisti, muzica spaniola, muzica exotica si intr-o anumita masura si scoala nationala rusa, iar in privinta stilului pianistic, Liszt si Chopin. La aceste impulsuri se adauga la Ravel si cele venite din partea muzicii lui Chabrier si Satie.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
