Johannes Brahms

Johannes Brahms a fost un compozitor german de muzica romantica , care a trait majoritatea vietii sale la Viena , Austria . Brahms a fost considerat de catre multi "succesorul" lui Ludwig van Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisa de Hans von Bulow drept ''a zecea a lui Beethoven'' (porecla folosita si astazi).

Johannes Brahms s-a nascut la data de 7 mai 1833 in nordul Germaniei, in orasul Hamburg intr-o familie de muzicieni.

Johannes Brahms a fost al doilea copil al lui Johann Jakob Brahms. Familia avea o situatie financiara grea, traind in locuinte mizere dintr-un cartier al saracimii. Totusi, datorita mamei sale si a staruintelor ei, Johannes a reusit sa termine liceul. De la 7 ani, este indrumat de tatal sau in arta muzicii, invatand sa cante la pian si concomitent la instrumente cu coarde. La varsta de 8 ani este incredintat lui Otto Cossel, iar mai tarziu acesta ii face cunostinta cu Eduard Marxen din Altona. Eduard era un muzician rafinat, format in spiritul muzicii lui Bach, Mozart si Beethoven, de asemenea un pedagog exigent pentru compozitie. Acesta dezvolta dragostea pentru muzica clasica si populara in inima tanarului elev Johannes Brahms. Johannes l-a iubit foarte mult pe acest pedagog, dedicandu-i chiar "Concertul nr.2 pentru pian".

Brahms a studiat tehnica contrapunctului, armonia si pianul, ajungand ca la o varsta destul de frageda sa faca transcriptii la prima vedere din Clavecinul bine temperat. Johannes si-a insusit toate cunostintele muzicale numai din partituri. Era atras si de filozofie, artele plastice si literatura, preferatii lui fiind Schiller, E.T.A. Hoffmann, Herder, Klopstock, Novalis, Goethe, Cicero, Byron, R. Wagner si altii.

In anul 1853 a facut cunostinta cu Eduard Remenyi, violonist virtuoz din Ungaria, care i-a propus sa plece in turneu cu el prin orasele Germaniei. Brahms avea o memorie inconfundabila: el nu si-a luat in turneu nici o partitura, concertand din memorie, iar la un concert, cand trebuia sa interpreteze Sonata nr.30 de Beethoven , pentru ca pianul era acordat cu un semiton mai jos, a transpus pe loc sonata din do minor, in do diez minor.

In luna mai, in timp ce erau in orasul Hanovra, Johannes l-a cunoscut pe Joseph Joachim, unul dintre cei mai renumiti violonisti din Germania, cu care leaga o prietenie ce a durat 44 de ani.

La inceputul lunii iunie ajung in orasul Weimar, resedinta lui Liszt, acesta primindu-l pe Brahms cu bratele deschise. In schimb Johannes nu si-a facut o impresie prea buna, ostilitatea acestuia fata de marele Liszt crescand o data cu trecerea anilor.

In vara anului 1853 pleaca sa concerteze singur, vizitand orasele Gottingen, unde il intalneste pe Joachim, apoi Bonn-ul. Cand ajunge in orasul Duseldorf, este asteptat cu mare nerabdare de Robert Schumann, cu care leaga o mare prietenie, cea mai importanta din viata compozitorului.

Cu toate ca trecusera trei ani de cand incetase colaborarea cu Noua Revista Muzicala, Schumann a rupt tacerea si a scris ultimul sau articol intitulat Cai noi in care il denumeste pe Brahms "maestru desavarsit chemat sa exprime in chip ideal spiritul vremii, sa ne aduca maiestria nu printr-o dezvoltare progresiva, ci printr-un salt, aparand ca Minerva complet inarmata din capul lui Cronion. Si a sosit acest om cu sange tanar - continua Schumann - la al carui leagan au vegheat gratiile si eroii. Se numeste Johannes Brahms... Acesta este un ales... Daca isi va cufunda bagheta magica in adancimea de unde masa corala si orchestrala ii va imprumuta forta, atunci ne putem astepta sa ne fie dezvaluite privirilor taine si mai minunate din lumea spirituala..." .

In anii 1857 - 1862 se cristalizeaza personalitatea artistului, retragandu-se si dedicandu-se aproape in intregime creatiei. In toamna anului 1857 este numit muzicianul curtii din Detmold. In acelasi timp a trait si o mare pasiune. O dezamagire in viata a fost prima auditie a Concertului nr. 1 pentru pian la Leipzig, solistul fiind chiar el. Concertul a fost un esec, incheindu-se cu huiduieli, din cauza aceasta editura a refuzat sa-i mai tipareasca operele.

In timpul confruntarii dintre reprezentantii scolii din Leipzig si waimarieni, in anul 1860 Brahms a dat o declaratie in presa impotriva scolii din Weimar, astfel creandu-si foarte multi dusmani din curentul neogerman, primul dintre ei fiind Wagner, dar nu a fost sustinut nici de celaltat curent. Dar el si-a insusit multe principii artistice din ambele scoli, dovedind