Johan Sebastian Bach

Johann Sebastian Bach (n. 21 martie 1685, Eisenach - d. 28 iulie 1750, Leipzig) a fost un compozitor german si organist din perioada baroca, considerat in mod unanim ca unul din cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuala, stapanirea mijloacelor tehnice si expresive, pentru frumusetea artistica.

Johann Sebastian Bach s-a nascut la Eisenach (Germania) in 1685 dintr-o familie de muzicieni profesionisti. Tatal sau, Johann Ambrosius Bach, era muzician de curte, avand sarcina de a organiza activitatea muzicala cu caracter profan a orasului, dar si functia de organist al bisericii locale. Mama sa, Elisabeth Lammerhirt, a murit de timpuriu, urmata curand dupa aceea de tatal sau, cand Johann Sebastian avea numai 9 ani. Ramas orfan, pleca la fratele sau mai mare, Johann Christoph Bach, care era organist la Ohrdurf. Aici a inceput sa execute primele motive muzicale la orga, dovedind o inclinatie deosebita pentru acest instrument. Dorinta de a se perfectiona l-a facut sa viziteze pe cei mai cunoscuti organisti din acel timp, ca Georg Bohm, Dietrich Buxtehude si Johann Adam Reinken. In 1703 obtine primul post de organist in oraselul Arnstadt; datorita virtuozitatii lui deja evidente, a fost angajat intr-o pozitie mai buna ca organist in Muhlhausen. Unele din primele compozitii ale lui Bach dateaza din aceasta epoca, probabil si celebra Toccata si Fuga in Re minor BWV565. In 1708, Bach obtine postul de organist de curte si maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. In aceasta functie avea obligatia de a compune nu numai muzica pentru orga, dar si compozitii pentru ansambluri orchestrale, bucurandu-se de protectia si prietenia ducelui Johann Ernst, el insusi compozitor. Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi in timpul activitatii sale in Weimar. Din aceasta perioada dateaza celebra compzitie Clavecinul bine temperat, care include 48 preludii si fugi, cate doua pentru fiecare gama majora si minora, o lucrare monumentala nu numai prin folosirea magistrala a contrapunctului, dar si pentru faptul de a fi explorat pentru prima data intreaga gama tonala si multitudinea intervalelor muzicale.

Din cauza deteriorarii raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit sa paraseasca Weimarul in 1717, transferandu-se la curtea printului Leopold de Anhalt-Cothen. In acest timp, compune cele 6 Concerte brandenburgice, precum si Suitele pentru violoncel solo, Sonatele si Partitele pentru vioara solo si suitele orchestrale.

In 1723, Johann Sebastian Bach este numit Cantor si director muzical la biserica St. Thomas din Lipsca. Bach avea sarcina, pe de o parte, de a preda muzica elevilor de la scoala de canto, pe de alta parte, sa furnizeze compozitii muzicale celor doua biserici principale din Lipsca, compunand cate o cantata in fiecare saptamana, inspirate din lecturile biblice duminicale. Pentru zilele festive, Bach a compus cantate si oratorii de o deosebita ...