Engelbert Humperdinck

Engelbert Humperdinck, s-a nascut la Siegburg,, in Germania, la 1 septembrie 1854. Prima sa compozitie muzicala a luat nastere dupa ce a inceput studiul pianului la varsta de numai 7 ani. Primul contact cu opera a avut loc in anul 1868, cand a ascultat opera Undine a lui Lortzing. Urmarile au fost imediat vizibile, cand la doar 13 ani a inceput lucrul la doua Siengspieluri: Perla si Claudine von Villa Bella si la drama muzicala Harziperes. Mai tarziu, Humperdinck avea sa-l numeasca pe Lortzing unul din modele pe care le-a urmat. Era evident ca acest tanar avea talent, dar parintii sai nu l-au sustinut in dorinta lui de a deveni muzician. In ciuda insistentelor acestora ca sa urmeze studiul arhitecturii, Humperdinck s-a inscris la cursurile Conservatorului din Koln, fiind sustinut in aceasta dorinta de catre compozitorul Ferdinand Hiller.

Humperdinck a fost un student de succes, obtinand Premiul Mozart in Frankfurt, in anul 1876, cu ajutorul caruia a avut posibilitatea sa calatoreasca la Munchen. Au urmat Premiul Mendelssohn, in anul 1879 si Premiul Meyerbeer, in anul 1881. ambele concursuri avand loc in Berlin. Ajuns la Munchen in 1877 si-a continuat studiile la Academia Regala de Muzica, dezvoltandu-si talentul de muzician si avand multe ocazii de a castiga experienta compunand, dar si dand concerte. Aici a facut cunostinta cu noi influente care au schimbat mentalitatea compozitorului, aderent al metodei de predare traditionala in stil schumanian. Timp de peste zece ani a intalnit multi compozitori importanti precum Franz Lachner, Giovanni Sgambati si Richard Wagner si astfel, a facut cunostinta indeaproape cu compozitiile acestora.

In anul 1878 a ascultat Inelul nibelungilor al lui Wagner si, ca urmare, s-a inscris la societatea wagneriana ,,Orden vom Gral". O vizita facuta lui Wagner in anul 1880, in timpul unui tur al Italiei (o bursa castigata de Humperdinck), s-a dovedit a fi si mai decisiva; Wagner l-a invitat la Bayreuth in 1881 la pregatirea premierei cu Parsifal. Cu toate ca prieteni ai compozitorului s-au temut ca o asemenea colaborare i-ar inhiba creativitatea, Humperdinck a declarat ca ar renunta bucuros la originalitate daca asta l-ar ajuta sa compuna parti corale ca acelea din Parsifal. De asemenea, a evidentiat faptul ca stilul wagnerian are si parti usoare, care se aseamana cu inclinatiile sale, mai mult mendelssohniene.