Explozii abrupte de aburi, fosnetul padurilor, diferite zgomote, ecouri, sunt doar cateva din multitudinea de sunete ce pot fi aduse in scena cu ajutorul sampler-ului (instrument care inregistreaza si este gata pentru a reda inregistrarile pe claviatura sau senzori).
De asemenea sintetizatorul are capacitati multiple si extraordinare de a genera stari profunde datorita modificarii timbrului in timp real, astfel creand senzatii de plutire, sau total contrastante, acoperind mare parte din registrul acustic. Astfel ca vorbind despre senzatii, stari sufletesti, imagini auditive ale mediului inconjurator, tehnologia de care dispunem capata sens in ceea ce priveste evolutia componistica.
Un alt mare avantaj al tehnologiei este deschiderea posibilitatilor in industria de film, animatie, teatru, etc.
Bine-inteles ca pentru a putea beneficia de tehnologie este imperios necesara o intensa cercetare a noilor instrumente electronice ce dispun de multiple posibilitati, astfel, de multe cautari.
Aparitia muzicii electronice a fost facilitata de dezvoltarea tehnologiei muzicale, de exemplu, de aparitia pe piata (la preturi relativ accesibile) a instrumentelor muzicale electronice, sequencer-uri, aparatura electronica de ritmuri (drum machines), statii de lucru digitale etc. Totodata, computerele au creat posibilitatea utilizarii secventelor repetative ("loops") si a "sample-urilor"(sunete acustice inregistrate)
Sinteza sunetelor
Sinteza aditivilor a fost utilizata inca din 1930 in Teleharmonium si in orga Hammond in 1930.
Sinteza aditivilor construieste sunete prin adaugarea formelor de unda intr-un sunet compozit. Sunetele instrumentului sunt simulate prin potrivirea structurii lor armonice naturale. Exemple analogice timpurii ale sintetizatoarelor de aditivi sunt orgile Teleharmonium , Hammond si Synclavier .
Sinteza substractiva este inca utilizata pe diverse sunete, incluzand sinteza analogica virtuala .
Sinteza substractiva se bazeaza pe filtrarea unor forme de unda bogate armonic. Acesta este implementat in sintetizatoarele de tastatura monofonice timpurii, cum ar fi sintetizatorul Moog. Sintetizatoarele sintetice aproximeaza sunetele instrumentale printr-un oscilator (producand unde cu forma grafica de fierastrau, valuri patrate etc.) urmate de un filtru, apoi de un amplificator care este controlat de un ADSR . Combinatia de modulatii simple (cum ar fi modularea latimii impulsurilor si sincronizarea oscilatorului ), impreuna cu filtrul lowpass, este responsabila pentru sunetul "sintetizator clasic" asociat in mod obisnuit cu "sinteza analogica".
Sinteza FM a fost extrem de reusita in cele mai vechi sintetizatoare digitale.
Sinteza FM (sinteza modulatiei de frecventa) este un proces care implica de obicei utilizarea a cel putin doua generatoare de semnale pentru a crea si modifica o voce. Adesea, acest lucru se face prin generarea analogica sau digitala a unui semnal care moduleaza caracteristicile tonale si amplitudinea unui semnal purtator de baza. Sinteza FM a fost pioniera de John Chowning, care a brevetat ideea si vandut-o lui Yamaha. Spre deosebire de relatia exponentiala dintre oscilatiile tensiune-in-frecventa si multiplele forme de unda in oscilatoarele clasice de 1 volt pe octava, sinteza FM foloseste o relatie lineara de tensiune in frecventa-iesire si o oscilatie val. Forma de unda complexa rezultata poate avea multe frecvente componente si nu exista cerinta ca acestea sa poarte o relatie armonica. Sofisticatele sintetice FM cum ar fi seria Yamaha DX7 pot avea 6 operatori per voce; unele sintetice cu FM pot de asemenea folosi adesea filtre si tipuri de amplificatoare variabile pentru a modifica caracteristicile semnalului intr-o voce care sa imite aproximativ instrumente de acustice, fie creeaza sunete care sunt unice. Sinteza FM este deosebit de importanta pentru zgomote metalice, cum ar fi clopotele, cinelele sau alte percutii.
Sinteza distorsiunii de faza este o metoda implementata pe sintetizatoarele Casio CZ . Acesta inlocuieste forma traditionala de unda analogica cu o varianta de mai multe forme de unda digitale care sunt mai complexe decat valurile standard patrat, sinusoidal si fierastrau. Aceasta forma de unda este directionata catre un filtru digital si un amplificator digital, fiecare modulat de un plic in opt etape. Sunetul poate fi ulterior modificat cu modulare inelara sau modulare a zgomotului.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
