In fiecare zi, in fiecare moment, fiintele comunica intre ele, adica fac schimb de informatii. Pentru aceasta, oamenii folosesc diferite mijloace, unele dintre ele fiind telefoanele. Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor factor ce a determinat evolutia tehnologica .
In 1876, Alexander Graham Bell cere brevetul de inventie pentru telefon.Telefonul (derivat din cuvintele grecesti tele = departe si phon = voce) este un aparat de telecomunicatie care transmite conversatiile prin intermediul unor semnale electrice. Aparatul este atribuit inventatorului Alexander Graham Bell, iar primul telefon a fost construit la Boston, Massachusetts, in 1876. Totusi, se prezuma ca inventatorul italian Antonio Meucci a fost cel care a inventat aparatul in 1849, iar in septembrie 2001, acesta a fost creditat in mod oficial de Congresul american cu inventarea telefonului, in locul lui Alexander Graham Bell. Potrivit altor surse, telefonul a fost inventat de Philip Reis in 1860, dar din cauza unei traduceri gresite a cuvantului german ,,Telephon", inventia sa a fost considerata doar un predecesor al telefonului lui Bell.
Un telefon este compus dintr-un emitator, un receptor si un disc sau un mecanism dotat cu butoane pentru formarea numerelor. Emitatorul transforma sunetul intr-un curent electric fluctuant, pe cand receptorul retransforma acel curent in sunet. Telefonul poate functiona datorita deplasarii sunetului prin aer sub forma de unde. Cuvintele sunt transportate de ele prin aerul miscat de corzile vocale. Aceste unde sonore exercita o forta destul de mare pentru a indoi usor a folie subtire de metal. Diafragma de metal revine la pozitia initiala dupa trecerea sunetului. Astfel, ea vibreaza dupa modelul undelor de sunet. Un emitator e format dintr-o asemenea diafragma mica de metal ce acopera o camaruta cu granule de carbon. Un curent electric trece constant prin ea si prin carbon.
Cand granulele sunt strans lipite, ele permit unei cantitati mai mare de curent electric sa treaca decat daca sunt mai rasfirate. Cand un val de unde sonore preseaza pe diafragma, ea comprima carbonul si foarte mult curent isi face loc. Apoi, cand folia metalica revine in pozitia initiala, curentul revine si el la normal. Astfel, intensitatea lui depinde de undele provocate de voce, variatiile reprezentand replica electrica a vorbirii.
Acest curent electric fluctuant se deplaseaza catre receptorul telefonului. Inauntrul partii sale superioare este o sonerie intre un magnet permanent si o bobina. Atasata de sonerie e o diafragma de plastic. Cand variatiile curentului trec prin bobina, devine un electromagnet. Variatia atractiei magnetului asupra soneriei determina diafragma sa vibreze, transmitand unde sonore auzite ca voci umane.
A treia parte din care e alcatuit telefonul este discul sau mecanismul dotat cu butoane care permite utilizatorilor sa comunice aparatului si centralei unde doresc sa apeleze. Formarea se efectueaza prin transmiterea unei serii de pulsatii centralei. De exemplu, pentru cifra 9, curentul e intrerupt de noua ori, pentru 8 de opt ori etc.
Cand este format un numar, pulsatiile se deplaseaza prin cabluri de cupru ce leaga aparatul de o centrala telefonica locala. Acolo, aceste coduri sunt descifrate si legatura este facuta cu linia telefonica dorita.
Exista mai multe tipuri de centrale telefonice: cea mai veche, acum aproape total inlocuita, e cea electromagnetica cu bare transversale, in cadrul careia un strat de bare transversale, conductoare de curent, e asezat orizontal si separat cu cateva miimi de inch de un strat similar, asezat vertical. Electromagnetii declansati de impulsurile codificate misca bara potrivita, creand un circuit intre conexiunile emise si primite.
Un alt tip, mult mai comun, e centrala electonica, care nu contine parti mobile, ci panouri cu circuite complexe, conexiunile fiind stabilite de tranzistori a caror rezistenta e schimbata de impulsurile primite.
Cel mai modern model de centrala este cea digitala. Semnalele primite de la un post telefonic sunt intai transformate in modele digitale de pulsatii. Acestea sunt trimise in ceea ce e, in esenta, un imens computer. Pe baza lor, reteaua de circuite gaseste cea mai scurta si mai putin incarcata ruta pentru a efectua conexiunile.
Milioane de persoane din intreaga lume folosesc telefoane celulare. Acestea sunt niste instrumente minunate - cu un telefon mobil poti vorbi cu oricine de pe Glob, de aproape oriunde.
Un telefon mobil sau telefon celular (intalnit si sub formele celular, mobil) este un dispozitiv electronic portabil folosit in general pentru comunicatii personale la lunga distanta.
Telefonul a devenit portabil pe data de 20 februarie 1942, cand americanul Donald M. Mitchell a cerut eliberarea unui brevet pentru telefonul sau mobil "Radio portabil pentru transmisie si receptie". Dispozitivul transmitea folosind unde scurte, avea o raza de actiune limitata si cantarea nu mai putin de 2,5 kg. Au mai trecut 35 de ani pana cand telefoanele mobile au inceput sa fie folosite si de oamenii obisnuiti. Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr. Martin Cooper, fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola. Primul apel de pe un telefon mobil a fost dat de Cooper in aprilie 1973. Abia in 1983 Motorola a prezentat primul telefon mobil comercial din lume, "Dyna TAC 8000X".
Actualmente, telefoanele mobile pun la dispozitie o arie vasta de functii, fiind adaugate permanent functii noi. In functie de modelul celularului, se pot:
- Stoca informatii despre persoanele cu care aveti contact;
- Intocmi liste cu sarcini sau cu ceea ce aveti de facut;
- Inregistra intalnirile si seta reminder-ul;
- Folosi calculatorul incorporat pentru calcule matematice simple;
- Trimite sau primi e-mail-uri;
- Obtine informatii (stiri, divertisment, cotatiile bursei) de pe Internet;
- Juca jocuri simple;
- Integra alte aparate, cum ar fi PDA-uri, MP3 playere si receptori GPS.
Dar oare cum functioneaza un telefon mobil? Ce il diferentiaza de un telefon obisnuit? Ce inseamna toti acesti termeni ciudati, cum ar fi PCS, GSM, CDMA si TDMA?
2. Apropierea celulara
Unul dintre cele mai interesante lucruri despre telefoanele mobile il reprezinta faptul ca acesta este de fapt un radio - un radio extrem de sofisticat, insa totusi un radio. Telefonul a fost inventat de Alexander Graham Bell in 1876, iar comunicatiile fara fir isi au sursa in inventarea radioului de catre Nikolai Tesla in anii 1880 (dar prezentat in mod oficial in 1894 de un tanar italian numit Guglielmo Marconi). Era normal ca aceste importante tehnologii sa fie combinate la un moment dat.
In perioada care a precedat aparitia telefoanelor mobile, cei care aveau nevoie sa comunice la distanta, isi instalau radio-telefoane in masina. In sistemul radio-telefoniei, exista o antena centrala in fiecare oras si 25 de canale disponibile pentru acea antena. Aceasta antena centrala presupunea existenta in automobil a unui transmitator puternic - suficient de mare pentru a putea transmite la distanta de 40 sau 50 de mile (aproximativ 70 de km). De asemenea
www.roportal.ro
2. www.rring.ro
3. www.wikipedia.ro
4. www.go4it.ro/telefoane-mobile
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
