Studiu Merceologic - Iaurtul

Iaurtul îşi are originea în Asia sau în Europa de est şi a apărut ca răspuns la nevoia de a conserva laptele peste cele câteva ore care urmau mulsului. Astfel a început aventura descoperirii nenumăratelor avantaje nutriţionale şi medicale pe care le deţine

Iaurtul este unul dintre produsele lactate cu un conţinut ridicat de calciu, de aceea ar trebui consumat in fiecare zi. Este recomandat tuturor persoanelor, în special celor la care osteoporoza începe să îşi facă simţită prezenţa.

Este gustos, sanatos, perfect pentru diete si necesar pentru o alimentatie echilibrata. Se pare ca a luat nastere dintr-o eroare: din laptele tinut pe vremea aceea intr-un burduf de piele si uitat afara la caldura. Este posibil ca denumirea de iaurt sa derive din cuvantul de origine turca yogur. Despre nasterea iaurtului nu se stie nimic sigur.

Grecii si romanii aminteau deja in scrierile lor despre iaurt. La fel si analele de la curtea lui Francisc I al Frantei. In India era un aliment cu mare succes. Si totusi cel care a adus “faima” iaurtului este microbiologul rus Ilia Ilici Mecinicov, cercetator la Institutul Pasteur, primul care a studiat iaurtul in conditii de laborator. De ce? Pentru a vedea secretul longevitatii populatiei bulgare, mare consumatoare de iaurt. A fost primul care a izolat Lactobacillus bulgaricus, una dintre bacteriile responsabile de fermentarea laptelui. Astfel, iaurtul i-a adus microbiologul rus Mecinicov un premiu Nobel.

Iaurtul este unul dintre produsele lactate cu un conţinut ridicat de calciu, de aceea ar trebui consumat in fiecare zi. Este recomandat tuturor persoanelor, în special celor la care osteoporoza începe să îşi facă simţită prezenţa.

Este gustos, sanatos, perfect pentru diete si necesar pentru o alimentatie echilibrata. Se pare ca a luat nastere dintr-o eroare: din laptele tinut pe vremea aceea intr-un burduf de piele si uitat afara la caldura. Este posibil ca denumirea de iaurt sa derive din cuvantul de origine turca yogur. Despre nasterea iaurtului nu se stie nimic sigur.

Grecii si romanii aminteau deja in scrierile lor despre iaurt. La fel si analele de la curtea lui Francisc I al Frantei. In India era un aliment cu mare succes. Si totusi cel care a adus “faima” iaurtului este microbiologul rus Ilia Ilici Mecinicov, cercetator la Institutul Pasteur, primul care a studiat iaurtul in conditii de laborator. De ce? Pentru a vedea secretul longevitatii populatiei bulgare, mare consumatoare de iaurt. A fost primul care a izolat Lactobacillus bulgaricus, una dintre bacteriile responsabile de fermentarea laptelui. Astfel, iaurtul i-a adus microbiologul rus Mecinicov un premiu Nobel.

Pentru a fi un probiotic de calitate, iaurtul trebuie sa conţină intre 100 de milioane şi 1 miliard de bacterii vii pe mililitru, deoarece aciditatea stomacului este o barieră foarte eficientă, distrugând o mare parte dintre ele: este nevoie de foarte multe pentru a fi siguri ca ajung câteva şi în colon. Aşadar, un iaurt care are termen de valabilitate foarte lung (săptămâni sau chiar luni) a fost prelucrat termic, distrugându-i-se tocmai aceste colonii bacteriene atât de sănătoase.

Pentru ca laptele să se acidifieze şi să se transforme în iaurt, ciobanul îi pune "maia" - un pic din iaurtul rămas din ziua precedenta care conţine bacteriile necesare fermentării (streptococus thermophilus şi lactobacillus bulgaricus). Pentru a fi de calitate şi a exercita efectele benefice descrise, iaurtul mai are nevoie de încă doua tipuri de bacterii: bifido bacteria şi lactobacilus casei, iar în circa 24 de ore, iaurtul este gata!

Iaurtul se prepară din lapte de vacă, de oaie, de capră sau de bivoliţă, pasteurizat sau fiert şi însămânţat cu culturi selecţionate de bacterii lactice specifice (Thermobacterium bulgaricum şi Streptococcus thermophilus). Laptele de oaie şi laptele de vacă se folosesc în amestec cu maximum 30% lapte de bivoliţă.

Întâi de toate, deşi obţinut prin fermentarea laptelui, iaurtul nu este un lapte fermentat obişnuit. Numai în prezenţa unor fermenţi specifici laptele devine iaurt. Iar toate calităţile lui provin de aici, fără excepţie. Chiar şi aroma specifică iaurtului şi gustul său sunt datorate în mod exclusiv acţiunii acestor fermenţi.

Atât de importanţi sunt aceştia încât standardele internaţionale condiţionează denumirea de “iaurt” de prezenţa în iaurt, după fabricare şi până la expirarea termenului de valabilitate, a culturilor active de fermenţi specifici într-o proporţie de 10 milioane la un gram de iaurt.

Fermenţii sunt de fapt bacterii lactice care, în procesul lor de metabolism, acţionează asupra laptelui transformându-l într-un aliment mai sănătos şi mai hrănitor.

Iaurtul are un aport considerabil de calciu uşor asimilabil, iar cât de important este calciul pentru sănătate probabil nici nu mai trebuie spus. Ştim că întăreşte sistemul osos şi previne osteoporoza.

De la iaurt însă nu se primeşte numai calciu, chiar dacă acesta este “filonul” principal. Magneziul, fosforul, precum şi foarte multe vitamine, cum ar fi cele din complexul B, sunt prezente într-o proporţie foarte mare în iaurt şi sunt de asemenea rezultate în urma acţiunii fermenţilor. Iată aşadar cum fermenţii vii fac din iaurt o sursă de elemente nutritive şi benefice sănătăţii organismului. În plus, persoanele care manifestă intoleranţă la lactoză pot consuma iaurt fără probleme, fermenţii transformând lactoza în acid lactic, bine tolerat de organism. Descoperim astfel calităţi fiziologice ale iaurtului care îl fac cu atât mai valoros cu cât este şi un aliment gustos şi foarte hrănitor.

Putem spune pe bună dreptate că iaurtul înseamnă sănătate.

Conţinutul iaurtului

Cu sau fără fructe, dietetic sau nu, iaurtul rămâne unul dintre produsele alimentare esenţiale pentru sănătatea noastră. El conţine vitaminele din grupa B-urilor, indispensabile bunei funcţionări a sistemului nervos şi refacerii ţesuturilor îmbătrânite sau afectate de boală, vitamina PP, care ajută la creştere, vitamina A, cea care conferă pielii strălucire şi supleţe, precum şi numeroase minerale (calciu, potasiu, sodiu, zinc etc.).

Este un aliat important pentru siluetă, fiind sărac în calorii, dar bogat în elemente nutritive. Iaurtul obişnuit conţine doar 49 de calorii la 100 gr, cel degresat 38 de calorii, în timp ce iaurtul produs din lapte integral, considerat cel mai caloric, are doar 64 de calorii la 100 gr.

Aşadar, se poate mânca iaurt, chiar dacă se ţine un regim de slăbire. In acest caz se recomandă alegerea unui iaurt simplu sau degresat evitându-se cele cu fructe (acestea au circa 85 de calorii la 100 gr). Iaurtul poate fi consumat şi de persoanele care nu tolerează laptele.

O cutiuţă de 100 gr iaurt conţine între 170 şi 210 mg de calciu, deci asigură 1/3 din necesarul zilnic de calciu al unui copil de 1-3 ani şi 1/5 din necesarul unui adult.