Rolul Etichetei de pe Ambalaje

Cap.1

Eticheta, importanţa şi rolul ei în promovarea vânzării şi introducerii pe piaţă a produselor noi.

Funcţia de promovare a unui produs nou pe piaţă comercială se adresează, în general, ambalajelor de prezentare şi mai rar sau chiar deloc ambalajelor de transport, care au funcţii limitate.

Un element care să acţioneze spontan asupra cumpărătorului, la un ambalaj de prezentare bine studiat şi raţional conceput, este cunoscut sub denumirea de “ETICHETĂ”.

Eticheta poate fi o simplă bucată de hârtie ataşată produsului sau un desen complex care este parte integrantă a ambalajului.

Mesajul publicitar sub formă de etichetă şi contra-etichetă, copertină, fluturaş etc. conţine, pentru a mări efectul esteticii şi factorul de competivitate şi elemente suplimentare de grafică, cea color având un efect deosebit de atractiv.

În general, o etichetă conţine imprimat pe ea un maximum de informaţii relativ la produsul conţinut în ambalaj, scrise concentrat şi aranjate estetic, după imaginaţia celui ce a conceput-o şi în primul rând denumirea produsului.

Toate ambalajele conţinând produse chimice clasificate ca periculoase trebuie să poarte o etichetă de pericol.

În funcţie de clasificare, pe eticheta unui produs chimic periculos, trebuie incluse anumite elemente:

• Denumirea chimică/comercială a substanţei sau preparatului chimic.

• Cantitatea nominală.

• Denumirea, adresa şi numărul de telefon al producătorului sau importatorului.

• Numărul EC pentru substanţe. Pentru cele incluse în “Lista substanţelor periculoase”, menţiunea “eticheta EC”.

• Pentru preparate, denumirea (denumirile) ingredienţilor periculoşi care au condus la clasificarea în categoria de pericol.

• Simboluri şi indicaţiile corespunzătoare de pericol.

• Frazele R care indică riscurile.

• Frazele S care indică recomandările de prudenţă

pentru manipularea şi utilizarea în condiţii de deplină siguranţă.

Dacă un preparat este clasificat ca urmare a impactului său asupra sănătăţii umane, trebuie menţionate substanţa sau substanţele care au condus la clasificare. Excepţie fac substanţele iritante.

Pentru anumite substanţe şi produse, inclusiv următoarele, eticheta de pericol trebuie să contină informaţii suplimentare:

• Aerosoli.

• Substanţe cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere.

• Produsele care conţin clor activ, plumb, cadmiu, cianoacrilaţi, compuşi epoxidici şi izocianaţi.

Textul etichetei trebuie să fie în limba română şi să fie prezentat distinct de alte informaţii conţinute de ambalaj. Trebuie să fie uşor de citit şi nu trebuie să se şteargă. Culoarea şi prezentarea pe etichetă trebuie să fie astfel încât simbolul de pericol să iasă în mod clar în evidenţă, cu text de culoare neagră pe fond portocaliu. Dimensiunea minimă trebuie să fie de 52 X 74 mm. Cu cât va fi mai mare ambalajul, cu atât va fi mai mare şi eticheta.

Fiecare simbol de pericol trebuie să acopere cel puţin 1/10 din suprafaţa etichetei, dar niciodată mai puţin de 1-2 cm.

Textul etichetei de pericol trebuie să fie citibil în plan orizontal, atunci când ambalajul se află în poziţie normală.

Însemne tactile

Pentru substanţele şi produsele chimice cu indicaţiile de pericol: “extrem de inflamabil”, „foarte inflamabil”, “foarte toxic”, “toxic”, „corosiv”, sau „nociv” care sunt comercializate consumatorilor publici, pentru cei cu deficienţe de vedere este necesară aplicarea de însemne tactile , care sunt constituite dintr-un triunghi aplicat în relief pe ambalaj.

Pe ambalajele mici, care nu conţin mai mult de 125 ml de substanţă sau produs chimic inflamabil, foarte inflamabil, oxidant sau iritant, trebuia dată o indicaţie de fraze R sau S. Acest lucru se aplică şi pachetelor mici cu substanţe sau preparate periculoase pentru sanatatea umană, dar care nu se vând marelui public.

Ca avertizare, pentru utilizator sau consumator, etichetarea constituie o contribuţie importantă la protecţia sănătăţii umane şi mediului.

Prin utilizarea unui format standardizat de etichetare, consumatorul sau utilizatorul poate compara produsele chimice.

Etichetarea corectă permite publicului general să recunoască riscurile pe care un produs periculos le prezintă şi evitarea acestora prin luarea măsurilor de securitate înscrise.