Proprietățile lemnului

Extras din referat Cum descarc?

1 Umiditatea
Umiditatea lemnului reprezinta o caracteristica deosebit de importanta care influenteaza toate proprietatile fizice, mecanice, de deformatie si tehnologice ale lemnului si ale produselor derivate din lemn. Variatia umiditatii duce, de asemenea, la modificarea in anumite limite a dimensiunilor elementelor.
In tabelul 1 sunt date valorile cuantificate ale efectului umiditatii asupra principalelor proprietati mecanice ale lemnului fara defecte, in domeniul umiditatii 8% 20%. Practic se poate considera o variatie lineara intre umiditate si caracteristicile mecanice
Datorita variatiei caracteristicilor lemnului cu umiditatea valorile lor sunt date pentru un continut standard de umiditate (in mod curent 12%) urmand ca in practica sa fie corectate in functie de conditiile efective de lucru ale lemnului si umiditate. Coeficienti de corectie a rezistentelor sunt mui dupa norma romaneasca /40/ respectiv kmod dupa norma europeana /30/,/38/. Coeficientul kmod ia in considerare efectul cumulat al umiditatii si duratei de incarcare.
Umiditatea relativa (ur) sau absoluta (ua) a lemnului se determina prin metoda uscarii epruvetelor si se exprima prin raportul intre cantitatea de apa si masa lemnului in stare naturala respectiv uscata (masa constanta dupa o uscare la o temperatura de 103+-2oC) folosind-se relatiile:
Determinarea umiditatii se poate face si cu metoda extractiei de apa (STAS 83-89) sau cu ajutorul unor instrumente de masuratoare electrice care au la baza urmatoarele procedee:
- masurarea rezistentei intre doi electrozi introdusi in lemn si alimentati cu un curent continuu;
- masurarea proprietatilor dielectrice ale lemnului plasat intr-un camp electric produs de doi electrozi amplasati pe suprafata lemnului, sub un curent alternativ.
Apa din interiorul masei lemnoase poate avea una din urmatoarele forme:
- apa libera ( capilara) care umple vasele lemnului si golurile intercelulare;
- apa legata (hidroscopica sau coloidala) care se fixeaza pe peretii celulelor, intre micelele ce compun acesti pereti;
- apa de constitutie, care face parte din substantele chimice ce alcatuiesc masa lemnoasa.
Din punct de vedere al umiditatii masei lemnoase, respectiv a cantitatii de apa din interiorul lemnului se disting doua domenii:
- domeniul higroscopic, cand continutul de umiditate a lemnului este inferior punctului de saturatie a fibrelor, care variaza la majoritate esentelor intre 25% 35% (stabilit practic la aprox. 28%); in acest domeniul umiditatea lemnului variaza functie de umiditatea relativa a aerului si de temperatura mediului ambiant;
- domeniul capilar, cand umiditatea este superioara punctului de saturatie a fibrelor.
Exista de asemenea situatia in care lemnul este complet umed (umiditatea este mai mare de 40%, caracteristic lemnului aflat total in contact cu apa).
Punctul de saturatie are o mare importanta practica deoarece variatia umiditatii sub aceasta valoare duce la schimbari importante ale proprietatilor lemnului, la schimbarea dimensiunilor acestuia si da nastere fenomenelor de contractie si de umflare.
Functie de umiditate exista in general trei domenii si anume:
- domeniul lemnului uscat, cu umiditate <= 20%;
- domeniul lemnului semiuscat, cu umiditate <= 30% sau maximum 35% pentru sectiuni transversale de peste 200 cm2;
- domeniul lemnului umed. 
In constructii, pentru evitarea unor fenomene negative cauzate de deformatii de contractie mari trebuie ca lemnul si produsele de lemn sa fie puse in opera cu o umiditate cat mai redusa posibil.
Valoarea normala a umiditatii lemnului la punerea in opera se coreleaza cu domeniul de utilizare. Normele germane DIN 1052 recomanda urmatoarele valori pentru umiditatea lemnului la punerea in opera:
- 9%+-3%), la constructii inchise, incalzite;
- 12%+-3%, la constructii inchise, neincalzite ;
- 15%+-3%, la constructii deschise dar acoperite ;
- >= 18%, la constructii supuse intemperiilor

Fisiere in arhiva (1):

 Proprietatile Lemnului.doc