Instalații de aer condiționat

Aparatul de aer condiţionat clasic

Aerul condiţionat se referă la răcire şi dezumificare a aerului din interiorul unei incaperi pentru confort termic.Pe intelesul tuturor,sistemul de climazare numit aer conditionat inseamna orice forma de racire, incalzire , ventilatie sau dezinfectare care modifica conditia aerului din incapere.Un aer conditionat este un aparat , sistem de climatizare , sau un mecanism proiectat pentru a stabilii temperatura aerului si umitatea pentu o anumita suprafata (folosit atat pentru incalzire cat si pentru racire, depinzand de proprietatile aerului in acel moment.), de obicei foloseste un ciclu de refrigerare dar cateodata si unul de evaporare , fiind cel mai folosit pentru racirea incaperilor din cladiri sau masini.. . Conceptul de aer condiţionat este cunoscută ca au fost aplicate în Roma antică, în cazul în care apeduct de apă a fost circulat prin pereti de anumite case le să se răcească.

Ideea de racire a aerului din spaţiile închise a apărut pentru prima dată în Egipt. Prima formă de "aparat de aer condiţionat" a fost un sistem de apeducte în pereţii încăperilor. Bazată pe folosirea apei reci, metoda era accesibilă numai claselor superioare, deoarece apa era o resursă preţioasă la acea vreme. Termenul de "aer condiţionat" a apărut în 1906, când un inginer din industria textilă, Stuart Cramer, l-a folosit. Acesta a experimentat diferite feluri de a ameliora efectele aerului uscat generat de procesul de producţie. Noua dezvoltare pe care Cramer a iniţiat-o a avut un efect considerabil asupra calităţii aerului din fabrică. Primele aparate cu rol de a controla umiditatea aerului au fost inventate la începutul secolului 20 pentru a fi folosite în tipografii. Aparatele de aer condiţionat au început să fie folosite la scară largă în anii 1950, pentru a răci aerul din case sau automobile.

Aparatul de aer conditionat este cel mai simplu aparat folosit pentru răcirea încăperilor din casele noastre.

În esenţă are patru componente de bază, dispuse în circuit închis, într-o anumită ordine: compresorul de freon, condensatorul (o baterie caldă + un ventilator), ventilul de expansiune şi evaporatorul (o baterie rece + un ventilator).

În cazul aparatului clasic de condiţionare, care doar răceşte aerul (Only Cooling) aceste componente sunt aşezate astfel:

- În unitatea interioară (montat în cameră) se află evaporatorul plus un prim ventilator, care vehiculează aerul în cameră,

- În unitatea exterioară (montat pe peretele exterior al casei) se află condensatorul plus al doilea ven3tilator, care îl răceşte cu aer atmosferic.

Funcţionarea, oarecum simplificată, a acestui aparat este următoarea:

- Aerul este aspirat din încăperea climatizată de către ventilatorul unităţii interioare, filtrat, răcit în bateria evaporatorului şi reinsuflat în încăpere,

- Căldura preluată de freonul din evaporator este transferată, cu ajutorul compresorului, care îi ridică acestuia presiunea (şi temperatura), în condensator unde freonul este forţat de al doilea ventilator să o cedeze aerului de „răcire” atmosferic pe care îl încălzeşte,

- Urmează întoarcerea către evaporator a freonului astfel răcit după ce, la trecerea prin ventilul de expansiune, îşi scade presiunea (şi temperatura)

- Apoi ciclul se reia.

Un termostat de perete ne permite să fixăm, atât temperatura dorită în încăpere, cât şi viteza de rotaţie a ventilatorului unităţii interioare; restul funcţionează automat.

De subliniat că, odată cu scăderea temperaturii aerului interior, bateria evaporatorului condensează şi o parte din vaporii de apă conţinuţi de acesta; condensul rezultat se evacuează, în exterior, printr-o ţeavă separată.

Pompa termica aer-aer

Este aparatul de condiţionare descris mai înainte la care, simplificat spus, s-a operat o „mică” modificare prin introducerea a două ventile (robinete) electromagnetice de inversare.

Aceste ventile permit ca, în sezonul rece, evaporatorul din cameră să „devină” noul condensator, iar condensatorul de afară devine un nou evaporator.

Consecinţa principală a schimbării este faptul că unitatea interioară (noul condensator) va încălzi aerul din cameră, în timp ce unitatea exterioară (noul evaporator) va răci aerul exterior, de aici extrăgându-se căldura introdusa de aparat în casă.

O pompă termică aer-aer va încălzi suficient de bine o încăpere atâta timp cât temperatura aerului exterior va oscila în intervalul 0…+10 oC.

Odată cu apariţia frigului apar două fenomene nefavorabile:

• Puterea termică a aparatului scade direct proporţional cu temperatura aerului exterior (care „spală” noul-evaporator)