Expertiză dactiloscopică

EXPERTIZA DACTILOSCOPICĂ

1.Fundamentul ştiinţific al identificării persoanei după desenele papilare

A. Unicitatea sau individualitatea desenului papilar

Cercetătorii în materie de dactiloscopie, pe baza studiilor efectuate şi a experienţei practice în acest domeniu, au ajuns la concluzia certă că este imposibil a se întâlni două persoane cu desene papilare identice. Fiecare desen papilar al fiecărui deget are o morfologie unică neexistând două degete cu desene identice, chiar la aceeaşi persoană.

După un calcul matematic, prin aranjamente şi combinări, efectuate de Galton şi de către Balthazard, la care, de fapt, nu s-au luat în considerare toate elementele, s-a ajuns la rezultatul ca la cca. 64 miliarde desene s-ar putea găsi două desene papilare cu caracteristici coincidente. Totuşi se poate considera acest lucru imposibil, deoarece conform legilor naturii, nu se admite existenta a două lucruri absolut identice. Într-adevăr, dacă se iau în considerare şi alte elemente decât cele patru avute în vedere de Balthazard, se constată, folosind formula probabilităţi compuse, că practic nu se pot găsi două amprente identice.

Unicitatea se explica prin varietatea desenelor papilare.

Ele sunt variate atât în ceea ce priveşte forma generală, cat si

în amănuntele construcţiei crestelor ce le compun.

Chiar dacă se găsesc două desene papilare asemănătoare între ele, părând la prima vedere că ar fi identice, la o examinare amănunţită se poate vedea că detaliile formei crestelor papilare nu mai corespund ca număr, formă şi plasament.

B. Fixitatea (stabilitatea) desenului papilar

Desenul papilar apare în luna a treia a vieţii intrauterine a fătului şi primeşte forma definitivă în luna a şasea. El nu se schimba nici după moartea persoanei, ci se distruge prin procesul putrefacţiei ţesuturilor. Prin dezvoltarea organismului omului intervin o serie de schimbări datorita “vârstei sau anumitor boli” însă “forma desenului papilar rămâne aceeaşi”. Cercetările experimentale efectuate au dovedit că, luând impresiunile digitale de la o persoană la intervale mari de timp şi comparându-le între ele, se observă ca structura lor rămâne aceeaşi, modificându-se doar dimensiunile.

Încercările de distrugere a reliefului pielii prin frecare, arsuri superficiale sau produse chimice nu pot înlătura desenul papilar decât vremelnic, deoarece într-un timp scurt, după regenerarea pielii, acest desen apare din nou.

Pentru a ne convinge de acest adevăr, criminalistul francez Edmond Locard a experimentat pe propriile-i degete. Arzându-se cu fierul roşu, cu apă clocotită şi cu ulei încins, a constatat că, după vindecare, forma şi detaliile desenului său papilar au rămas neschimbate. Aceasta se explică prin faptul că papilele sunt aşezate în stratul de profunzime al pielii şi în cazurile de rănire uşoară prin care nu li se afectează integritatea, crestele papilare se regenerează în forma lor anterioara.

Sunt cunoscute în acest sens cazurile cioplitorilor în piatră, zidarilor, celor ce lucrează cu diferite substanţe chimice corozive ale căror desene papilare se alterează frecvent în procesul activităţii specifice. Încetând de a mai veni în contact cu asemenea corpuri sau substanţe, după 3-10 zile epidermul se va reface şi va continua să prezinte aceleaşi caracteristici ale desenului papilar ca înainte de alterare.

Arsurile şi tăieturile profunde care atacă dermul, după vindecare fac sa nu mai apară desenul papilar, însă rămân cicatrice, care reprezintă caracteristici deosebit de importante în identificarea dactiloscopică având în vedere forma lor şi locul pe care îl ocupă în morfologia desenului.

Pielea este învelişul care îmbracă întreaga suprafaţă a corpului uman. Ea este formată din trei straturi: epidermul, dermul şi hipodermul. La punctul de contact cu epidermul, la partea superioară, dermul prezintă o serie de proeminenţe, de ridicături conice, care se numesc papile. În vârful papilelor, ce sunt străbătute fiecare de câte un canal, se afla perii prin care este eliminată transpiraţia. Papilele dermice sunt înşiruite liniar, unele lângă altele. Rândurilor de papile le corespund rândurile de creste papilare situate la suprafaţa dermului.

Crestele papilare care se formează la suprafaţa dermului au o înălţime ce variază între 0,1-0,4 mm şi o lăţime între 0,2-0,7 mm. Ele sunt despărţite de nişte şănţuleţe numite “şanţuri papilare”, ce au aceleaşi dimensiuni cu ale crestelor pe care le separa. Forma crestelor papilare de la suprafaţa dermului este reprodusă identic de stratul epidermic, ceea ce face ca în exterior epidermul să prezinte aceleaşi caracteristici ca şi dermul.

Crestele papilare existente pe suprafaţa pielii, de pe interiorul mâinilor şi de pe talpa picioarelor, formează desenul papilar, un desen pe cat de complicat, pe atât de util în identificarea unei persoane. Desenele papilare imprimate pe suprafaţa unor obiecte sunt cunoscute în criminalistica şi sub denumirea de dactilograme.