Condimente

1. Istoria

Orice tip de mâncare fără cel puţin condiment ar fi lipsit de orice savoare. Condimentele sunt apreciate încă din antichitate, atât pentru gustul pe care îl oferă dar şi pentru efectele lor deosebite asupra corpului.

Condimentele sunt substanţe picante de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteza care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, placută.

Condimentele au fost proemintente în istoria omenirii încă de la începutul ei. Folosirea lor este probată încă din cele mai vechi timpuri istorice. Încă de atunci oamenii înveleau carnea în frunzele tufişelor, descoperind astfel, din greşeală, că acestea accentuau gustul cărnii. La fel s-a întâmplat şi cu anumite nuci, seminţe, fructe şi până şi anumite scoarţe. În vremurile acelea condimentarea era folosită pentru a masca gustul sau mirosul neplăcut al mâncării, iar mai târziu pentru a o menţine proaspătă.

Condimentele erau unele din cele mai valoroase 'monede' de schimb în negoţul din lumea antică şi medievală. În cartea Genezei, Iosif a fost vândut ca sclav de fraţii săi unor negustori de condimente. În Cântarea lui Solomon (Cântarea Cântărilor), bărbatul îşi compara iubita cu o combinaţie abundentă de condimente. În Evul Mediu, unele condimente valorau atât de mult încât erau folosite ca valută, piperul fiind cea mai şocantă monedă pentru zilele noastre. Istoria a lăsat în urmă câteva mituiri de judecători care s-au făcut cu piper.

Condimentele au fost motivul principal pentru care navigatorul portughez, Vasco Da Gama a pornit în călătorie spre India. Se zice că prima frază a lui când a ajuns în India a fost "Căutăm creştini şi condimente." Cam în aceeaşi perioadă, când Cristofor Columb a descoperit din greşeală Lumea Nouă, s-a grăbit să o descrie investitorilor prin noile condimente care se găseau acolo. Deşi nu a descoperit India, a adus alte condimente cu care suntem obişnuiţi în ziua de astăzi: ardei roşii (pe care astăzi îi cunoaştem ca o varietate de chili), vanilie şi ienibahar. După ce comerţul s-a extins şi în Lumea Nouă a început scăderea valorii 'monedei' şi, încetul cu încetul a ajuns în situaţia în care suntem azi, cu foarte multe condimente şi o infinitate de posibilităţi de a le combina. Dar s-a descoperit că aceste condimentări ale vieţii erau chiar folositoare ei. De când s-a învelit prima oară carnea într-o mirodenie, oamenii au avut nu numai un gust special la o mâncare ci şi o sănătate mai bună.

A fost la modă folosirea condimentelor scumpe aduse din tări exotice; între acestea enumerăm: foile de dafin, enibaharul, scorţişoara, piperul, etc. Ele erau accesibile, desigur, numai celor înstăriţi. Dintre condimentele inşirate mai sus, se pare că piperul era cel mai scump, ceea ce a dus la apariţia expresiei ''scump ca piperul''. În această perioadă, fie din plăcere, fie din snobism, aromele se foloseau în mod exagerat în arta culinară, ajungându-se chiar la stropirea fripturilor sau mâncărurilor cu esenţa de parfum. Folosirea condimentelor exotice, alături de cele autohtone, s-a extins cu timpul, mai ales datorită faptului că acestea s-au ieftinit ca urmare a dezvoltării şi modernizării mijloacelor de transport.