Ambalarea și etichetarea modernă a mărfurilor alimentare

Ambalajul -; factor al calitatii si competitivitatii alimentelor procesate

Dezvoltarea si perfectionarea activitatii in domeniul tehnicii si economiei ambalajelor se impune astazi ca o necesitate obiectiva datorita dezvoltarii si diversificarii productiei si a consumului de bunuri, sporirii participarii la schimburile internationale, introducerii pe scara tot mai larga a cuceririlor tehnico- stiintifice contemporane, precum si promovarii formelor rapide si eficiente de servire in comert.

Din punct de vedere tehnic ambalajul este un material sau un ansamblu de materiale destinat protectiei calitatii si integritatii produselor si facilitarii operatiilor de pe parcursul circuitului tehnic al marfurilor.

Din punct de vedere economic ambalajul este un produs finit care are un anumit cost de productie si care este totodata promotorul operatiei de vânzare a marfurilor.

Clasificarea ambalajelor produselor alimentare se poate face dupa mai multe criterii:

- dupa natura materialului din care sunt realizate: ambalaje din hârtie si carton, din lemn, din metal, din materiale plastice, din materiale textile, materiale complexe;

- dupa forma de prezentare: lazi, cutii, pungi, saci, borcane, butelii, flacoane, tuburi, bidoane, butoaie, canistre, caserole;

- dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport, ambalaje de prezentare si desfacere;

- dupa modul de circulatie: ambalaje refolosibile si nerefolosibile;

- dupa relatia cu mediul înconjurator: ambalaje biodegradabile si nebiodegradabile

Ambalajele sunt considerate astazi un element de strategie a intreprinderii in comercializarea produselor sale, drept pentru care, scopul conducerii in procesul de ambalare este acela de a dirija activitatea in sensul obtinerii unor ambalaje cat mai corespunzatoare pentru fiecare din produsele ce se intentioneaza a se comercializa.

Pentru ca un ambalaj sa fie corespunzator, el trebuie sa indeplineasca o serie d e conditii indispensabile promovarii cu succes a unui produs ambalat pe piata, conditii care presupun performante, atat sub aspect obiectiv, material (protectie fizico- mecanica, chimica), cat si sub aspect subiectiv, legat de motivatia cumparatorilor, de preferintele lor.

Pe langa faptul ca indeplineste functia de protectie si conservare, ambalajul usureaza manipularea, transportul, depozitarea si desfacerea produselor, precum si promovarea vanzarilor.

In acelasi timp, ambalajul constituie un important element economic, cu implicatii profunde asupra folosirii rationale si eficiente a resurselor de materii prime si materiale in sfera productiei si circulatiei bunurilor.

Problemele de ambalare sunt deosebit de complexe datorita diversificarii materialelor folosite, varietatii produselor ce trebuie ambalate, multimii metodelor si masinilor de ambalare si de confectionare a ambalajelor, numarului mare al accesoriilor de protectie si prezentare si diversitatii conditiilor de transport.

Ambalajele au o contributie foarte importanta datorita faptului ca procesul de productie si de circulatie se considera incheiat in momentul in care marfurile s-au realizat ca valoare de schimb si s au verificat ca valoare de intrebuintare.

Ambalarea produselor constituie, alaturi de procesul de transport si de depozitare, o conditie prealabila a realizarii actelor de vanzare -;cumparare a marfurilor. Procedeul ambalarii prezinta implicatii complexe, care incep cu productia, deoarece ambalarea este o faza intrinseca a p rocesului de productie si continua pana la procesul de consum, care are loc la beneficiar.

Pe parcursul procesului complex: productie -;circulatie -;consum, produsul alimentar poate fi supus actiunii unor factori interni si externi, a caror prezenta genereaza uzura fizica si morala.

Uzura fizica a marfurilor se refera la degradarea marfu rilor ca urmare a actiunii factorilor fizici, chimici, biologici etc. In ceea ce priveste uzura morala, aceasta se refera la scaderea interesului consumatorilor, ceea ce duce la incetinirea pro cesului de vanzare. Sub acest aspect, ambalajul reprezinta unul dintre factorii care au menirea de a crea conditii in ceea ce priveste franarea uzurii fizice, dar si a celei morale. Temeinicia acestei afirmatii este justificata si de faptul ca ponderea alimentelor care se ambaleaza a crescut continuu si are tendinta sa se extinda din ce in ce mai mult pe masura dezvoltarii cercetarilor tehnico -;stiintifice in acest domeniu. Preambalarea alimentelor a devenit o necesitate sociala tot mai evidenta a societatii moderne, alimentatia oamenilor ajungand sa depinda aproape exclusiv de hrana preparata partial sau integral de o industrie consacrata acestui scop1.