Tratamentul Profilactic și Curativ al Artropatiilor Degenerative și Inflamatorii

I. Introducere

Secolul XX poate fi considerat apogeul cunoasterii umane in toate domeniile de activitate, inclusiv in stiintele medicale. Dintre acestea, terapeutica a beneficiat din plin de progresele inregistrate in numeroasele discipline fundamentale medicale, dar si in alte specialitati, dispunand astazi de un arsenal terapeutic fara de care civilizatia moderna ar fi de neconceput.

Aprofundarea cunoasterii proceselor fiziologice, fiziopatologice sau farmacologice pana la nivel de receptor a permis obtinerea de medicamente cu inalta specificitate de actiune, fiind astfel evitata, pe cat posibil, aparitia efectelor secundare.

Durata de actiune a unor medicamente a fost imbunatatita considerabil prin modificari chimice efectuate in structura acestora sau prin obtinerea de noi forme farmaceutice capabile sa asigure o concentratie sanguina corespunzatoare.

Desi ne aflam in plina era a medicamentelor de sinteza, Organizatia Mondiala a Sanatatii a luat o pozitie net favorabila fata de tendintele de revalorificare a multor terapii traditionale, cum sunt: acupunctura, fitoterapia, dietoterapia, hidroterapia, etc., cunoscute si sub numele de terapii neconventionale.

II. Boli reumatice infectioase

Reumatismul articular acut (R.A.A.) / febra reumatica / reumatism infectios / reumatism Bouillaud este o boala a tesutului conjunctiv, interesand intregul organism si afectand cu predilectie inima si articulatiile, avand caracter infectios, debut acut si evolutie cronica, intrerupta de perioade acute. Manifestarile articulare ale R.A.A. sunt trecatoare, putandu-se vindeca fara urme, cele cardiace sunt importante si grave, putand conduce la invaliditate sau moarte.

Profilaxia R.A.A. consta in tratamentul continuu cu penicilina, Moldamin -1200000 u.i. la 14 zile, 5 ani de la episodul acut sau pana la 20 de ani. Cand cooperarea bolnavului este una sigura, se va recurge la Penicilina V, 2 comprimate pe zi. Se practica amigdalectomia si se asaneaza infectiile de focar, dentare, sub protectie de Penicilina G (1-2 milioane u.i./zi, intramuscular, la 6 ore). Toate infectiile acute streptococice se trateaza cu doze bactericide de Penicilina.

In ceea ce priveste tratamentul, repaosul la pat este obligatoriu. Activitatea se reia dupa 6 saptamani –cand nu a aparut cardita- sau dupa 2 sau 3 luni – in caz de cardita minima; cand exista cardita severa, activitatea se reia dupa 3-6 luni (urmate de alte 6-12 luni de activitate redusa).

Antibioterapia cu Penicilina G (2 milioane u.i./zi i.m. la 6 ore) timp de 10 zile (Ampicila sau Eritromicina in caz de rezistenta) este obligatorie. In absenta carditei, se instituie tratamentul antiinflamatorr cu Acid acetilsalicilic 6 g/zi, sub protectie de antiacide, timp de 2-3 luni.

Aminofenazona are efecte similare, dar pericolul agranulocitozei ii restrange utilizarea. Corticoteraia ramane tratamentul de electie, mai ales in cazurile in care coexista cardita cardita la primul puseu si in cazurile severe.

Se administreaza Prednison (1-1.5 mg/Kgcorp/zi), doza reducandu-se saptamanal, din a doua saptamana, durata tratamentului fiind de 8-12 saptamani.

Este recomandat un regim hiposodat, care, alaturi de antiacide si clorura de potasiu (2 g/zi) sunt mijloace de protectie.

Reumatismul secundar infectios cuprinde anumite reumatisme articulare determinate de diferite infectii, fiind produs de infectiile de focar sau de unele boli infectioase.

a) Infectiile de focar - cedeaza la un tratament antiinfectios (antibiotice) si antiinflamator (Fenilbutazona, Aminofenazona).

b) Reumatismul scarlatinos - tratamentul recurge la antibiotice (Penicilina)

c) Reumatismul gonococic - tratamentul implica antibiotice, vaccin antigonococic si trebuie facut cu perseverenta. Tratamentul sechelelor este foarte complex si foarte indelungat, el presupunand toata gama balneofizioterapiei si kineziterapiei.

d) Reumatismul alergic (Kahlmetter) – cedeaza la antialergice; in reumatismul infectios, tratamentul este, in primul rand, etiologic. Avand in vedere rolul infectiei care determina inflamatia articulatiilor, se va face un tratament antiinfectios (antibiotice, chiar in asociere) si antiinflamator (Aminofenazona, Fenilbutazona, etc.). De asemenea, este indicata vitaminoterapia (B1, B6, C). In cazul in care apar sechele (redori, anchiloze, etc.) se va face un tratament complex (balneofizioterapie si kineziterapie) care sa redea bolnavului functionalitatea sa articulara, integral sau partial, pentru ca acesta sa poata fi redat muncii sale sau altei munci, adaptate la noua sa stare.

Sindromul Reiter poate fi tratat cu Indometacin, rar citotoxice (Metrotrexat, Sulfasalazina); uneori, infiltratii locale cu glucocorticoizi, tetraciclina. In asociere cu H.I.V., Zidovudine.

Alte artropatii:

a) Artropatii asociate cu afectiuni ale colonului (rectocolita ulceroasa sau enterita regionala): artrita periferica, asimetrica (genunchi, glezne). Tratamentul se efectueaza cu Aspirina sau antiinflamatoare nesteroidiene.

b) Neuroartropatia apare pe articulatiile lipsite de sensibilitate dureroasa (Tabes dorsal, diabet zaharat). Trebuie tratata boala de baza,unele cazuri raspunzand la Prednison si substante citotoxice (ex. Melphalan), Colchicina pentru preventie. De asemenea, transplantul renal trebuie studiat.