Transplantul de organe

In lumina Revelatiei, crestinul intelege cauza suferintei, precum si faptul ca D-zeu poate sa foloseasca chiar raul spre bine. Din aceasta perspectiva, crestinul poate intelege rolul ascuns al suferintei. Aceasta este una din manifestarile raului fizic derivat din raul moral. Este consecinta mortii duhovnicesti, a indepartarii de D-zeu , iar suferinta provacata de boala este preludiul mortii fizice.

Stiind toate acestea, crestinului nu ii este ingaduit sa aiba o atitudine pasiva fata de boala si de suferinta, nici cand el are parte de ele, nici cand altii sunt victima acestora, dupa modelul Mantuitorului Hristos.

Biserica lupta impotriva raului fundamental si a tot ceea ce legat de pacat inseamna suferinta. In acelasi timp binecuvinteaza toate eforturile depuse de membrii ei, persoane individuale si institutii, in vederea inlaturarii raului si a tuturor formelor sale de manifestare in viata si in societatea umana. Cum medicina are drept obiectiv ameliorarea si eventual eliminarea suferintei si a bolii, Biserica a binecuvantat si binecuvinteaza stradaniile medicilor. Nu inyamplator in calendarul crestiin se gasesc sfinti, consacrati cu numele de doctori.

Potrivit legii nr.2/8. 01. 98, prin transplantul de tesuturi sau de organe se intelege cea activitate medicala complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi sau organe umane compromise morfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase. Este o perfomanta a stiintei si a practicii medicale pe care Biserica o binecuvinteaza atata vreme cat, prin transplant , se va reda viata mormala unei persoane fara a i-o ridica alteia.

Viata este un dar de la D-zeu. Iar calitatea vietii eterne depinde de cata viata, cu adevarat omeneasca am pus in viata aproapelui. Altfel spus, de cata viata spre viata am oferit aproapelui, nu ,,viata" spre moarte. Iar implinirea poruncii iubirii, care cuprinde deopotriva pe D-zeu si pe aproapele, uneori, poate presupune chiar sacrificiul suprem.

Biserica binecuvinteaza transplantul de organe cu conditia ca el sa respecte drepturile omului, dimensiunea duhovniceasca a existentei umane si sa nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati medicale, la moda in lumea noastra secularizata.

Tipuri si forme de transplant

In Egiptul antic se practica deja transplantul de tesut epitelial. In aghilogia crestina se corbeste de faptul ca sfintii doctori fara de arginti, Cosma si Damian, in sec al IV-lea au efectuat un transplant de gamba unui suferind , prelevand gamba de la un mort de 4 zile. In 1954 s-a realizat primul transplant fiabil de rinichi, iar in 1967 primul transplant de inima.ulterior performantele au continuat. Actualmente se vorbeste de posibilitatea transplantului de parti ale creierului si chiar de transplant de cap.

Tipuri de transplant : de tesuturi( sange , vene, valve cardiace, maduva osoasa), de celule izolate, de organe regenerabile( ficatul) si negenerabile duble(rinichii), unice( inima plaman, intestin subtire, pancreas).

D.p.d.v al donorului si al receptorului poate fi: transplant ontoplast, transplant homoplast si heterolog.

Posibilitatea teoretica a fiabilitatii transplantului heterolog ridica multe probleme, dintre care amintim: 1. riscul esecului datorat reactiei de respingere pe care o va avea organismul uman cand organul de animal va intra in contact cu sangele uman. Supunerea unui bolnav la o asemenea incercare, menita din start esecului, va fi echivalenta cu incalcarea libertatii persoanei.; 2. teama ca transplantul heterolog va altera personalitatea primitorului datorita implantului unui organ animal( discutabil) ; 3. riscul ca prin acest transplant sa se transmita omului anumiti agenti virali specifici animalelor. Aceste temeri tin insa de domeniul teoreticului, deoarece pana acum, cu exceptia transplantului de valva cardiaca de la porc, nu s-a realizat vreun transplant fiabil de organe de provenienta animala la om. Aceasta va fi posibil numai daca se va realiza cu organe de la animale modificate genetic. Aceasta va ridica insa probleme serioase de ordin etic.

Dispozitii legislative privind transplantul de organe

1.codul de la Reykjavik, din 1975, precizeaza conditiile tranfuziei de sange.

2.acordul nr. 84/1974 privind schimbarea testului de compatibilitate a tesuturilor.

3.recomandarea nr.78/29 si recomandarea 79/5 in vederea transplanturilor, implanturilor si prelevarii de tesuturi si de organe de origine umana.

4.conventioa asupra Bioeticii a Consiliului Europei din 19/11/1996 interzice comercializarea de organe si parti ale corpului uman.

Pe baza acestor documente internationale si ale altora, Romania a elaborat si promulgat Legea nr. 2/8.01.1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si de organe umane. Legea are 5 capitole si 9 anexe.

Principii fundamentale luate in considerare la realizarea transplantului

1.principiul benefic : presupune existenta unui echilibru intre avantajele, riscurile si dezavantajele unei anumite interventii terapeutice. Se impune o informare onesta a tuturor factorilor implicati in respectivul act terapeutic.

2.apararea vietii donatorului si primitorului : acest principiu poate fi incalcat mai ales atunci cand se cauta performanta medicala decat sanatatea bolnavului sau atunci cand, daca se face prelevarea organelor de la un cadavru, echipa de recoltare a purces la preluarea organului inaite ca moartea sa se fi instalat in mod real sau nu a fost constatata. In cazul donorului viu se respecta principiul de mai sus, atunci cand viata donorului nu va avea de suferit substantial. In ceea ce il priveste pe primitor, i se rspecta viata daca, prin transplant, se garanteaza reala prelungire a ei in conditii normale sau aproape normale.

principiul nediscriminarii pacientilor : nr bolnavilor a caror viata ar putea fi salvata sau ameliorata prin transplant este foarte mare fata de nr mic al organeloe disponibile. In aceste situatii medicii trebuie sa faca niste selectii. Selectia trebuie sa fie determinata doar de conditiile optime de reusita a transplantului