Program kinetic de recuperare în leziunile articulației umărului, cu sau fără afectarea plexului brachial

Umarul este regiunea prin care membrul superior liber este solitar cu toracele. Articulatia umarului este articulatia cu cel mai mare grad de mobilitate, dintre toate articulatiile corpului uman. Umarul isi datoreaza marea sa mobilitate, functionalitatii sinergice a articulatiilor scapula-humerala, acromio-claviculara si sterno-costo-claviculara, la care se adauga articulatia scapula-toracica (articulatie “falsa”) si bursei seroase subacromio-deltoidiana.

La nivelul umarului, mobilitatea foarte mare primeaza in defavoarea stabilitatii, fapt care ii confera o sensibilitate crescuta la traumatismele mecanice (articulatia gleno-humerala este articulatia care se luxeaza cel mai des, din tot corpul uman).

La mentinerea stabilitatii, la nivelul umarului, contribuie si structurile adiacente, reprezentate de ligamente, tendoane si muschi. O mare importanta o au patru muschi (Supraspinosul, Subspinosul, Rotundul Mic si Subscapularul), care impreuna formeaza mansonul rotatorilor, care participa la efectuarea miscarilor de rotatie interna si externa, iar in timpul ridicarii umarului deprima capul humeral, care constitue un punct de sprijin pentru deltoid, in ridicarea bratului.

Oasele care intra in alcatuirea umarului, si care pot fi interesate sau direct implicate in traumatismele umarului sunt : humerusul, scapula si clavicula.

Patologia umarului :

Traumatismele umarului intereseaza articulatiile, ligamentele si tendoanele acestor articulatii, oasele, dar si plexul nervos brahial. Umarul, mai poate fi interest traumatic si prin afectarea tesuturilor moi, prin lezare cauzata de arsuri, plagi sau alte agresiuni, dar toate aceste tipuri de leziuni dau problem functionale, doar cand sunt localizate in zona axilara, toraco-brahiala si fata supero-interna a bratului. In cazul leziunilor vasculare in aceasta zona, problemele care se pun sunt de ordin vital.

Din punct de vedere lezional, la nivelul umarului apar : contuzii, luxatii, fracture, plagi taiate sau intepate, arsuri. Datorita capsule articulare foarte laxe, entorsele sunt foarte rare la nivelul umarului.

In spectrul traumatologic al umarului, poate interesa si plexul brachial, aparand paralizii de plex brachial, de nerv circumflex, sau fenomene algodistrofice.

Obiective generale de recuperare al umarului :

1. Tratarea durerii si a procesului inflamator ;

2. Refacerea mobilitatii. Elementul principal care caracterizeaza membrul superior este mobilitatea (caracteristica principala a membrului inferior fiind stabilitatea);

3. Refacerea fortei musculare ;

4. Refacerea stabilitatii miscarii controlate si a abilitatii.

Mijloace :

- Pentru tratarea durerii si a procesului inflamator, se adopta tratamentul medicamentos prescris de catre medicul de specialitate, cu medicatie antalgica, sedativa, precum si a antiinflamatorilor nesteroidieni sau steroidieni, administrati general sau sub forma infiltratiilor. Se utilizaza si terapia fizicala antalgica (electroterapia, termo sau crio terapia).

- Refacerea mobilitatii, reprezinta obiectivul central al recuperarii umarului posttraumatic. Acest obiectiv se atinge cu ajutorul mobilizarilor pasive, pasivo-active si a posturilor, tractionarilor, scripetoterapie, hidrokinetoterapie, mobilizari analitice, masaj.

- Refacerea fortei musculare se obtine prin tonifierea musculaturii (in functie de tipul lezional) responsabile de miscarile umarului in toate planurile de miscare, prin mobilizari activo-pasive, pasive, scripetoterapie, exercitii active cu incarcare, masaj de tonifiere, exercitii isometrice si isotonice.

- Refacerea stabilitatii miscarii controlate si a abilitatii , se obtine prin aplicarea terapiei ocupationale si a ergoterapiei, acest mijloc de recuperare fiind indicat in limita tipului lezional si a posibilitatii functionale a pacientului, sa se realizeze inca de la inceputul programului de recuperare, desfasurandu-se paralel cu celelalte metode descrise mai sus.

Tipuri lezionale la nivelul umarului :

Una dintre cele mai intalnite afectiuni la nivelul umarului este Periartrita Scapulo Humerala (PSH) care apare datorita unei afectari posttraumatice dupa imobilizare; intr-un context de suferinta reumatica (reumatism degenerativ, dar mai ales inflamator); sau in cadrul unei algoneurodistrofii . PSH-ul nu este o boala ci un sindrom dureros care se asociaza cu limitarea miscarilor, care este produsa de afectarea structurilor periarticulare (ligamente, tendoane, capsule, burse, muschi) si a articulatiilor acromio-claviculare si/sau sterno-claviculare. Exista 5 forme prezente in PSH :

- umarul dureros simplu

- umarul acut hiperalgic

- umarul mixt

- umarul blocat

- umarul pseudo-paralitic - teoretic nu face parte din PSH.

A. Contuziile umarului - se pot produce prin cadere, lovire directa, tractiune, etc, cea mai importanta fiind ruptura mansonului rotatorilor si cea a tendonului lung al bicepsului, si mai poate fi bursita traumatica subdeltoidiana (dar care nu pune de obicei probleme de recuperare).

1 Ruptura mansonului rotatorilor - inclusa de anumiti autori in cadrul Periartritei Scapulo-Humerale (PSH), mai este cunoscuta si sub numele de “Umar Pseudoparalizat”. Aceasta afectiune este una de tip traumatic, partiala sau totala, care are la baza un proces degenerativ preexistent. In cazul rupturii totale apare “caderea bratului”, iar in cazul celei partiale bratul nu “cade”, dar are tendinta de “cadere” (principalul abductor al umarului este deltoidul, iar rotatorii stabilizeaza capul humeral in glena, iar in conditiile in care ei sunt incompleti, miscarea este nula). In ambele cazuri este prezenta durerea si impotenta functionala.

In acest caz sunt prezente 3 atitudini terapeutice :

- fara operatie chirurgicala, fara imobilizare in aparat ;

- cu imobilizare in aparat toraco-brahial ;

- cu interventie chirurgicala.

2 Ruptura lungului tendon al bicepsului - si aceasta forma se incadreaza in “umarul pseudoparalizat”. Lungul tendon al bicepsului contentioneaza capul humeral pentru flexia si supinatia antebratului, iar in rotatie externa maxima devine abductor accesoriu.