CAP. I: INTRODUCERE IN BIOMATERIALE .. I.1 Clasificarea biomaterialelor ... I.2 Aplicatii ale biomaterialelor in medicina ... CAP. II: POLIMERI SILICONICI - POLISILOXANI II.1 Metode de obtinere a polisiloxanilor . II.2 Proprietati fizice si caracteristici structurale . II.3 Aplicatii ale polisiloxanilor ... Lentile de contact . Adezivi utilizati in sistemele cu eliberare controlata ... Membrane polisiloxan-imidice BIBLIOGRAFIE
CAP. I: INTRODUCERE IN BIOMATERIALE S-a descoperit, ca in tratarea bolilor si ranilor, pot fi utile o multitudine de materii nevii. Cele mai comune exemple ar fi suturile si lipirea dintilor. Prin biomaterial intelegem un material sintetic folosit pentru inlocuirea unei parti a unui sistem viu sau pentru functionarea in strinsa legatura cu un tesut viu. Biomaterialele sunt folosite, pentru a inlocui o parte a corpului care si-a pierdut functiile din cauza unei boli, ca sprijin in procesul vindecarii, pentru a ameliora functii si pentru a corecta anomalii. Importanta biomaterialelor a crescut si datorita inovatiilor aduse in multe ramuri ale medicinei. De exemplu, o data cu descoperirea antibioticelor, bolile infectioase nu mai reprezinta o asa mare amenintare cum fusesera in trecut, astfel incit bolile degenerative capata o mai mare importanta. Ba mai mult, inovatiile in tehnicile de chirurgie au facut posibila folosirea materialelor in domenii in care pina atunci nici nu fusese posibila utilizarea lor. Biomaterialele constituie o clasa de materiale speciale ce sunt folosite in contact cu tesuturile biologice (tesuturi dure sau moi, singe si fluide corporale, in care exista celule si o multitudine de substante: proteine, vitamine, etc.) si care sunt capabile sa functioneze la contactul intim cu organismul viu, cu reactii adverse minime din partea acestuia. Indiferent de aplicatia medicala, un material biocompatibil trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: - sa nu fie toxic si sa nu contina produsi filtranti; - sa nu provoace efecte alergice, cancerigene; - sa nu provoace fenomene de respingere de catre organism; - sa nu modifice compozitia singelui si sa nu perturbe mecanismul coagularii; - sa nu modifice pH-ul biologic; - sa nu provoace sedimentari in tesuturi si biodegradari. I.1 Clasificarea biomaterialelor Clasificarea biomaterialelor se poate realiza dupa mai multe criterii, astfel: 1. In functie de provenienta si natura lor chimica avem: - biomateriale naturale (materiale biologice): proteine si fibre proteice, polizaharide, metale, nemetal-compozite si plastice; - biomateriale sintetice: - metalice: majoritatea materialelor metalice, Fe, Cr, Co, Ni, Ti, Mo si W, utilizate pentru majoritatea implantelor, sunt tolerate de tesuturile vii in cantitati foarte mici, desi unele elemente metalice sunt esentiale pentru functiile celulare; - ceramice: prezinta rezistenta mare raportata la masa, rigiditate si rezistenta la soc, rezistenta la coroziune. Sunt utilizate in stomatologie, oftalmologie, etc.; - compozite: acestea au proprietati diverse, in functie de formula de obtinere din care sunt formate: compozit metal/metal, metal/polimer, polimer/ceramica; - polimerice: acestea prezinta conductibilitate electrica, termica si rezistenta mecanica slaba, nu se pot prelucra la temperaturi mari, sunt foarte ductili, plastici si rezistenti la socuri, sunt folositi in aplicatii medicale, de exemplu, hidrogelurile sunt structuri polimerice reticulare ce sunt utilizate pentru lentilele de contact, membrane pentru hemodializa, piele artificiala, tendoane. 2. Dupa interactiunea lor cu mediul biologic exista urmatoarele tipuri de biomateriale: - bioinerte: care nu provoaca raspuns din partea gazdei, deci nu interactioneaza cu tesutul viu; - bioactive: care presupun interactiuni fizico-chimice cu tesutul viu si dau raspunsuri benefice, adica stimularea cresterii de celule vii si refacerea tesutului in zona de contact; - bioresorbabile: sunt supuse unui proces de dizolvare/resorbtie dupa introducerea in organism, sunt treptat inlocuite prin avansul tesutului viu. 3. Dupa scopul aplicatiei medicale, respectiv in functie de natura tesutului la a carui refacere contribuie, biomaterialele se impart in: - biomateriale pentru inlocuire de tesut dur (oase, dinti, cartilagii) - ortopedie, dentistica; - biomateriale pentru inlocuire de tesut moale (piele, vase de singe, ficat, ochi, inima) - cardiologie, oftalmologie, etc.; - biomateriale cu functii specifice - sunt utilizate pentru realizarea de membrane pentru industria faramceutica, membrane de dializa, stimulare cardiaca, plamin artificial, etc. 4. Dupa forma de prezentare a biomaterialului, se disting: fluide injectabile, capsule, filme poroase sau fibroase, placi compacte, tuburi, fire, geluri, micro si nanoparticule etc.
1. Conf. Dr. Chim. Margareta Gabriela Ciobanu - Curs Materiale Biocompatibile 2. https://vdocuments.mx/curs-9aplicatii-biomateriale.html, accesat in data de 04.01.2020 3. farma.com.ro > articles > PF_Nr-1_2015_Art-3 - Plasturi transdermici - sisteme de eliberarea controlata, accesat in data de 04.01.2020 4. V. Bulancea - Biomateriale, editura Bucuresti, 2010 5. https://vdocuments.mx/biomateriale-1ppt.html, accesat in data de 05.01.2020
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
