Nou-născutul cu risc la naștere - Metode de prevenire a asfixiei perinatale

Nou-născutul cu risc reprezintă nou-născutul cu nevoie de îngrijiri speciale, pe parcursul unei perioade care variază de la câteva ore, la câteva zile-o lună.

Categorii de nou-născuți cu risc:

- nou-născuți prematuri

- nou-născuți cu întârziere în creșterea intrauterină

- nou-născuți din mame cu diabet zaharat

- nou-născuți din mame cu alcoolism

- nou-născuți din mame cu hipertensiune arterială

Nou-născutul prematur

Definiție: Nou-născut cu greutatea < 2500g,talia < 47cm și vârsta gestațională < 37 săptămâni

Incidența prematurității este variabilă de la o țară la alta între 9-15%, în România ajungând la 14-15%. Mortalitatea la această grupă de nou-născuți este invers proporțională cu vârsta gestațională. De asemenea, supraviețuirea este corelată și cu greutatea la naștere:

- 20% dintre cei cu 500-600 grame

- 85-90% între 1250-1500 grame

- 99% între 1500-2000 grame.

Astfel, nou-născuții sub 1000 grame sunt răspunzători de 50% din decesele neonatale și de 50% de handicapurile ulterioare ale nou-născuților.

Îngrijirile perinatale au îmbunătățit rata de supraviețuire a nou-născutului cu greutate mică și foarte mică, în schimb a crescut incidența handicapului neurologic.

- Factorii de risc, favorizanți pentru o naștere prematură:

- Socio-economici: statutul socio-economic scăzut, vârsta maternă > 35 de ani sau <14 ani, rasa neagră, multiparitatea, efort fizic îndelungat și perioade de stres, sarcini nelegitime, statura mamei sub 1,50m

- Materni: boli materne acute sau cronice (Dz, cardiomiopatii, imunizare feto-maternă etc.)

- Obstetricali: malformații uterine, placenta praevia, ruptura prematură a membranelor, dizgravidii de ultim trimestru sau incompetență cervico-istmică.

- Fetali: IURG, detresă fetală, gemelaritate, maladii cromosomiale, infecții fetale (TORCH)

- Problemele prematurității pot fi grupate în:

a) complicații precoce date de adaptarea extrauterină mai dificilă la un nou-născut cu un organism insuficient maturat;

Reprezentate de: complicații respiratorii (detresă respriratorie din cauza deficienței de surfactant), complicații cardiovasculare (hipo - și hipertensiune, bradicardie, malformații congenitale, insuficiență cardiacă congestivă), complicații neurologice (hemoragie intraventriculară, convulsii, encefalopatie hidroxid- ischemică), complicații hematologice (anemie precoce, hiperbilirubinemie precoce, hemoragii subcutanate și de organe), complicații metabolice și endocrine ( tulburări ale metabolismului de Ca și Mg), complicații renale (rinichi imatur), complicații gastro-intestinale, tulburări de termoreglare (tendință la hipotermie), complicații imunologice (infecții - din cauza deficienței maturității umorale și celulare).

b) complicații tardive date fie de patologia precoce a prematurului, fie de însăși prematuritatea. Reprezentate de: oculare (retinopatia, strabismul, miopia), auditive (surditate, hipoacuzie), neurologice motorii (displagie spastică, tetraplagie spastică, coreoateroză, tulburări intelectuale QI<70, psihice, handicapuri majore motorii și retard mintal, disfuncții cerebrale minore), pulmonare (bronhodisplazie pulmonară, boli cronice pulmonare), carențiale (curbă ponderală deficitarp, anemii, rahitism).

Imaturitatea generează o tendință de creștere a severității, dar și de reducere a specificității semnelor clinice a majorității bolilor neonatale.

- Tratamentul prematurității, constă în:

- Terapia în sala de nașteri. În sala de nașteri, trebuie să existe personal calificat la orice naștere a unui nou-născut pentru a asigura o resuscitare promptă și adecvată la naștere. Aceasta constă în permeabilizarea căilor respiratorii, oxigenoterapie și menținerea unei temperaturi adecvate prin asigurarea unui mediu termic neutru pentru a reproduce la minim necesarul de oxigen.

Terapia în secție trebuie să urmărească menținerea temperaturii prin îngrijirea în incubator, combaterea hipoxiei prin oxigenoterapie și ventilație asistată, monitorizare cardiacă, terapie hidroelectrolitică adecvată, nutriție adecvată, monitorizarea bilirubinei și utilizarea judicioasă a fototerapiei și a exsanguinoterapiei în cazurile severe și monitorizarea pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale.

- Prevenirea infecțiilor impune personalului de îngrijire o atenție sporită la manevrarea acestor nou-născuți.

- Prognosticul nou-născutului prematur:

- Depinde de vârsta gestațională și greutatea la naștere, între 1500 și 2000 grame având o rată de supraviețuire de 95%, dar cei cu greutate mică au mortalitatea mult mai crescută. Terapia intensivă a prelungit supraviețuirea acestor nou-născuți, dar supraviețuirea poate fi grefată de o serie de handicapuri majore

- Mortalitatea sugarului și copilului mic până la 2 ani care a fost prematur mic este mai mare decât a nou-născutului la termen. La mortalitatea acestor nou-născuți contribuie riscurile infecțioase, riscuri derivate din statusul socio-economic al familiei, anomaliile congenitale care sunt prezente într-un procent de 37% din acești nou-născuți.

În concluzie, mortalitatea neonatală predictivă este în strânsă legătură cu vârsta de gestație. Inițial, greutatea la naștere a fost un indicator pentru riscul de moarte neonatală, dar se pare că supraviețuirea este direct proporțională cu creșterea vârstei gestaționale. Astfel, supraviețuirea tinde spre 0% la cei cu vârsta de gestație de 22 săptămâni, 15% la 23 săptămâni, 56% la 24 săptămâni, 79% la 25 săptămâni.