Din timpuri imemorabile se cunoaste existenta unor practici medicale. Astfel, inca din timpul comunei primitive exista marturii ale unor acte terapeutice: schelete care prezinta urmele unor fracturi consolidate, precum si cranii cu orificii regulate pe bolta (trepanatii). E greu de precizat daca acestea reprezentau acte rituale sau practici terapeutice, dar este limpede ca, la inceputurile sale, timp indelungat, ,,vindecatorul" cumula functia de medic si de chirurg. Practica milenara a aratat oamenilor primitivi ca unele afectiuni ale organelor exterioare - o fractura, extractia unui dinte, evacuarea unui abces etc. - puteau fi tratate cu ajutorul unor instrumente. Afectiunile organelor interne, dominate indeosebi de durere, solicitau utilizarea unor agenti terapeutici cautati in lumea animala, vegetala, printre minerale.
Odata cu modificarile care au survenit in structura societatii si cu evolutia mo?dului de a gandi si a actiona al oamenilor, prefaceri adanci influenteaza si medicina. Astfel, in codul lui Hammurabi se vorbeste despre ,,omul cu cutitul de bronz" - chirurgul, chemat sa vindece ochiul bolnav, probabil de cataracta sau conjunctivita granuloasa, boli frecvente in Mesopotamia.
In aceasta epoca se detaseaza cele trei mari centre ale stiintei si practicii me-dicale din Grecia antica: Kos, Rodos si Knidos.
Figura cea mai reprezentativa a acelor timpuri ramane Hipocrate din Kos (460 -375 i.e.n.), denumit si ,,parintele medicinei", pentru spiritul sau de observatie, varietatea de tratamente, judiciozitatea recomandarilor preceptelor sale, care dealtfel stau in mare masura si la baza medicinei moderne.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.