Mutațiile genetice

In a doua jumatate a secolului XX-lea, revolutia stiintifico-tehnica s-a desfasurat cu o intensitate si un ritm necunoscut in alte epoci ale civilizatiei. Marile descoperiri din stiintele fundamentale ale naturii – fizica, chimie, biologie – din informatica si cibernetica au extins cunoasterea microstructurii si macrostructurii materiei, au permis descoperirea unor teorii profunde asupra Universului, au creat o puternica baza stiintifica a dezvoltarii economice si sociale a societatii.

In orice domeniu, un process continuu de trecere a unui sistem de la o faza initiala, cauzata de factorii declansatori, prin etape (succesive) intermediare, catre faza apogeului existentei sale, din punct de vedere al unui criteriu dat, apoi declinul urmat de final, se numeste fenomen de evolutie. Ea este una din cele doua forme ale miscarii si dezvoltarii in natura si societate, constand in schimbari cantitative care pregatesc schimbarile calitative, radicale.

Din cele mai vechi timpuri omul a observat evolutia diferitelor fapte din natura, cum sunt:

- germinarea semintelor, cresterea si dezvoltarea plantelor;

- fecundarea oualor, aparitia puilor si cresterea pana la faza adulta a lor.

Pentru conceptia evolutionista, transformarea unei specii in alta specie, fie prin anageneza (modificari progresive), fie prin cladogeneza (ramnificarea unei specii in doua specifice), este cel mai important mecanism evolutiv si exemplul suprem de evolutie.

Studierea acestor fenomene de evolutie, in special cele din lumea vie, a fost marcata de contextual istoric si mai ales al celui religios al timpului respectiv.

Istoricul teoriilor referitoare la evolutie

In cursul istoriei au fost emise mai multe teorii referitoare la evolutia materiei vii. In 500 i.Hr., filozoful grec Anaximandru sustinea ca omul, care se afla in varful scarii evolutive, ar fi evoluat din fiinte acvatice ce se dezvoltasera suficient pentru a putea trai pe uscat.

Filozoful grec Aristotel, in anul 300 i.Hr. face referinta la o scara a naturii in varful careia se afla omul. Dar principiul lui nu se bazeaza pe notiunea de evolutie, ci pe nivelul de complexitate; tot el fiind cel care a emis conceptul de selectie naturala si pe cel al importantei comportamentului in evolutie.

Suedezul Carl Linne, in 1735, a clasificat organismele vii in specii si subspecii, dar a respins posibilitatea unei evolutii considerand ca toate organismele sunt la fel de importante fiind create de Dumnezeu.

Conform teoriei evolutionismului speciile sunt rezultatul unui proces continuu, care a inceput cu formarea primei celule. Ea a fost aparata sporadic,cu argumente neconcludente, pana in 1801 a formulat o prima teorie transformista, in care sustinea ca evolutia a fost conditionata de adaptarea directa la mediu si la transmiterea caracterelor castigate.

In anul 1859, Charles Darwin a sugerat ca la originea speciilor sta evolutia, care este rezultatul actiunii selectiei naturale asupra variatiilor spontane denumite ulterior mutatii.

Pe baza acestei teorii, evolutionistii ar vrea sa explice toate transformarile, evolutiile, trecerile de la o specie la alta, mutatiile datorate mediului de viata. Spre exemplu, evenimentul suficient ce a influemtat evolutia si aparitia reptilelor, de la stadiul de finite acvatice la cel de finite amfibii, li se pare ca a fost dezvoltarea unor embrioni acoperiti de o coaja de ou protectoare. Astfel, oul a fost pus pe sol. Acest fapt arata pentru ei ca viata a aparut intr-un mediu marin si concentratia de sare din corpul unor finite vii nu s-a modificat foarte mult in timpul evolutiei.

Studiul evolutiei speciilor animale, pe baza evolutionismului modern se bazeaza pe numeroase argumente extrase din embriologia comparata, anatomia comparata, paleontologie, geologie si mai ales din genetica moleculara si citogenetica, toate la fel de discutabile.

Sapte teorii pentru aparitia vietii

Incertitudine! Dupa 2300 de ani cercetatorii nu s-au hotarat care este originea vietii pe Pamant.

- Secolul 3 i.Hr. – Aristotel imagineaza o energie misterioasa, “emtelechia”, careia i se datoreaza viata. Ea s-ar fi gasit in cantitatii diferite in diferite elemente, dand astfel nastere la animale de diferite dimensiuni;

- Anul 1600 – chimistul Jan Baptiste van Helmont, “lanseaza” teoria “ generatiei spontane” si anunta ca a obtinut soareci vii din …boabe de grau;

- 1668 – Francesco Redi, fizician din Toscana, demonstreaza ca viata se naste din ou. Larvele de muste apar doar pe bucata de carne lasata in aer liber sin nu pe cea asezata sub un clopot de sticla;

- 1670 – Anton van Leuwenhoeck inventeaza microscopul;

- 1838-1839 – Mathias Schleiden, botanist, si Theodor Schwan, anatomist, arata ca plantele si celelalte finite vii sunt alcatuite din retele de celule;

- 1864 – Louis Pasteur demonstreaza ca fiecare celula este produsa din alte cellule;

- 1953 – in anul cucerii Everestului, Crick si Watson descopera structura de dublu helix al ADN-ului si astfel este inteles mecanismul de transmitere a informatiei care sta la baza vietii.