Kinetoterpia în afecțiunile reumatologice

Extras din referat Cum descarc?

Mijloacele fundamentale ale kinetoterapiei nu pot lipsi din nici un program de interventie care urmareste recuperarea functionala a unui pacient; Ele constituie principalele instrumente cu care lucreaza kinetoterapeutul.
Mijloacele ajutatoare fac parte fie din fizioterapie, fie sunt modalitati terapeutice de sine statatoare. Datorita valentelor lor profilactice, terapeutice si recuperatorii, pot face parte din programul complex kinetoterapeutic, in intregime sau preluandu-se doar unele componente ale acestora; ele pot fi aplicate atat de catre kinetoterapeut (in conditiile in care are formate competentele necesare pentru folosirea acestora), cat si de specialisti abilitati, importanta fiind cooperarea dintre specialisti si atingerea obiectivelor stabilite.
Mijloacele asociate kinetoterapiei sunt cele care pot completa efectele obtinute prin folosirea celorlalte doua categorii, contribuind la obtinerea mai rapida a rezultatelor si / sau la asigurarea stabilitatii si durabilitatii lor.
Dupa Marcu, V. si Dan, M. (2006), "mijloacele folosite in kinetoterapie se clasifica
dupa cum urmeaza:
A. Mijloace fundamentale ale kinetoterapiei
1. Exercitiile fizice cu scop terapeutic:
Exista cateva principii de baza ale exercitiului fizic terapeutic, care trebuie cunoscute si respectate, pentru ca folosirea acestuia sa conduca la obtinerea rezultatelor dorite (Marcut, P., Cucu, B., 2005):
-  "Exercitiile se executa lent, fara bruscari, ritmic.
-  Exercitiile trebuie sa se bazeze pe pozitii de start stabile, solide, menite sa faciliteze travaliul muschilor si sa permita apoi o recuperare cat mai buna a acestui travaliu.
-  Progresivitatea exercitiilor va fi lenta, de la stadiile cele mai joase de forta musculara, redoare sau incoordonare, trecandu-se treptat spre exercitiile care cer forta, amplitudine sau coordonare aproape normale. Nu se vor sari aceste etape!
-  Se va urmari ca exercitiile de tonifiere musculara sa se execute intotdeauna pe toata amplitudinea de miscare articulara posibila.
-  Cu cat un exercitiu a cerut o contractie musculara mai intensa, cu atat pauza de relaxare care urmeaza va fi mai lunga, pentru refacerea circulatiei; din alternanta exercitiu - relaxare se creeaza ritmul exercitiului.
-  Orice exercitiu trebuie sa se execute in limitele maxime posibile ale unghiului de miscare a segmentului; numai in acest fel vor intra in actiune toate fibrele musculare, iar amplitudinea miscarii se va mentine sau va redeveni normala".
2. Masajul:
Se aplica in sensul circulatiei venoase! Exceptie: zona cervicala - dinspre cap spre inima.
"Masajul consta in aplicarea, manuala, mecanica sau electrica, metodica si sistematica, a unor procedee specifice asupra partilor moi ale corpului, in scop igienic (fiziologic), profilactic si terapeutic-recuperator" (Marza, D. si Mirt, C., 2001).
Efectele masajului:
Principala directie in care se exercita efectul procedeelor de masaj este cea a circulatiei sanguine. "tehnicile energice de frictiune, framantat, tapotament, determina eliberarea de histamina, care actioneaza cu predilectie asupra vaselor mici de sange producand vasodilatatie, exteriorizataprin hiperemie cutanata. Aceastaoarecum banala hiperemie este, de fapt, rezultatul interventiei mai multor substante si anume: serotonina, care produce vasodilatatie la nivelul muschilor scheletici, dar care determinasi un puternic vasospasm; kininele plasmatice, carora li se datoreazacel mai eficient efect vasodilatator cunoscut panain prezent, fiind de 10 ori mai active ca histamina etc" (Marza, D., 2002). Efectele masajului, cu rezultat la distantaprin influentarea sistemului nervos in reglajele vasculare periferice, au si scopul de a informa asupra circulatiei arteriale.
Efectele benefice ale masajului, se rasfrang pozitiv si asupra continutului vaselor de sange. 
O sedintade masaj va fi urmata de o crestere usoaraa hemoglobinei, precum si a numarului de hematii, leucocite, modificari care se explicaprin stimularea reflexa a organelor hematopoietice si prin mobilizarea sangelui din organele de depozit. Procedeele secundare de masaj, au aceleasi efecte ca si procedeele principale de masaj, ele fiind aplicatii speciale ale tehnicilor, care actioneazatot pe cale mecanicasi reflexa, urmand aceleasi mecanisme descrise pana acum.

Fisiere in arhiva (1):

 Kinetoterpia in afectiunile reumatologice.docx

Bibliografie

Prof. Univ. Dr. Marza-Danila Doina - Editura Almar Mater 2012
Sbenghe, T., 1999, Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Editura Medicala,
Bucuresti
Sbenghe, T., 1987, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura
Medicala, Bucuresti
Note curs Gonartroza- Universitatea Ecologica 
Articol medical Dr. Georgiana Tache (medic primar recuperare) 
Studiu Individual -  diverse publicatii/ articole