Investigații în depistarea unui accident vascular cerebral

A. Examinarea fundului de ochi: este utila la bolnavii cerebro-vasculari pentru ca ofera indirect informatii asupra starii arterelor mici si a arteriolelor cerebrale si mai putin asupra starii arterelor cerebrale mari. Conceptul de arterioscleroza retiniana este un aspect sindromologic oftalmoscopic care acopera 3 entitati nosologice diferite: ateromatoza, aterioscleroza hipertensiva, arterioscleroza de involutie.

B. Electroencefalografia(EEG): are valoare deoarece poate contribui la certificarea diagnosticului de accident vascular cerebral, poate aduce clarificari privitoare la patogenia si topografia A.V.C.-ului, dupa cum poate da informatii privitoare la stadiul evolutiv si asupra prognosticului.

C. Examenul Ultrasonic Doppler: aceasta metoda permite aprecierea vitezei sangelui in functie de modificarea frecventei ultrasunetului reflectat, intre acesti doi parametri existand o directa proportionalitate. Metoda este neinvaziva si aplicabila la nivelul vaselor extracraniene. Curbele de viteza sunt diferite in marile artere, in primul rand datorita rezistentei circulatorii diferite. In artera carotida interna si in artera vertebrala exista o rezistenta relativ mica, astfel incat irigarea creierului este apreciata si in timpul sistolei.

D. Efectuarea punctiei rahidiene: Este recomandabil sa se faca in toate accidentele vasculare cerebrale, pentru ca prezenta hematiilor ratatinate certifica un accident hemoragic (hemoragie subarahnoidiana, hemoragie cerebro-meningee, infarct hemoragic), chiar daca absenta hematiilor nu exclude o hemoragie intraparenchimatoasa cu certitudine. In cazul patrunderii masive a sangelui in spatiul subarahnoidian, cum se intampla in hemoragia subarahnoidiana si in cea cerebro-meningee, in primele ore dupa A.V.C se gasesc in spatiul subarahnoidian eritrocite de aspect normal si leucocite izolate, in conformitate cu tabloul sanguin. In aceasta etapa initiala exista o crestere crespunzatoare a albuminorahiei. Dupa 24-48 de ore apare o reactie inflamatorie a meningelui, cu o crestere foarte insemnata a granulocitelor, precum si a monocitelor, care dobandesc caracter de macrofage(eritrofage). Eritrocitele incep sa-si piarda progresiv conturul in primele ore, proces care se accentueaza rapid dupa 1-2zile. Cresterea numarului de eritrofage este progresiva pana in ziua a 5-7a de la sangerare, dupa care incepe regresia acestora, concomitent descrescand si albuminorahia, precum si aspect xantocromic al L.C.R-ului. Aproximativ in ziua a 7 a apar hematomacrofage, care inglobeaza hemosiderina. Numarul hematomacrofagelor creste in urmatoarele zile si pot fi evidentiate chiar si dupa 2-3 saptamani, timp in care ceilalti parametri ai L.C.R-ului s-au normalizat.