Înlocuirea totală a soldului

Inlocuirea totala a soldului este o operatie care are ca scop inlocuirea articulatiei lezate a soldului.

Aceasta operatie este folosita pentru majoritatea pacientilor care prezinta articulatii lezate ale soldului, care le provoaca discomfort cronic si handicap locomotor semnificativ.

Inlocuirea cu succes a articulatiei soldului deteriorat sau cu leziuni severe a contribuit la cresterea mobilitatii si comfortului, la dobandirea unui trai independent pentru multi oameni care ar putea avea handicapuri majore.

Noua tehnologie ce implica dispozitive protetice pentru inlocuirea soldului impreuna cu procesele din tehnicile chirurcicale produc diminuarea riscurilor legate de operatie si imbunatatirea rezultatelor imediate si pe termen lung ale practicii chirurgicale a soldului.

Totusi persista semne de intrebare in ceea ce priveste cele mai bune materiale si conceptii de realizare a dispozitivelor practice raportate la grupuri particulare de pacienti si in ceea ce priveste tehnicile chirurgicale si terapiile recuperatorii cu eficienta crescuta in elaborarea unor rezultate bume pe termen lung.

Exista probleme si in ceea ce priveste cele mai bune indicatii si abordari ale operatiei de revizuire a protezei.

In primul rand inlocuirea totala a soldului este cea mai des utilizata metoda de inlocuire a articulatiei lezate cauzate de osteoartrita.

Alte indicatii includ, dar nu sunt limitate la artrita reumatica, necrozele vasculare, artrite traumatice, fracturi ale coapselor, tumori maligne si benigne ale oaselor, artite asociate cu boala Padget s, spondiloze si artrita reumatoidala juvenila.

Scopurile inlocuirii totale a soldului sunt de a diminua durerile si imbunatatirea functiilor locomotorii.

Candidatii la aceasta inlocuire trebuie sa aiba dovada radiografica a distrugerii articulatiei si dureri din ce in ce mai mari si persistente sau indispozitii, sau ambele, care nu dispar total dupa un tratament nonchirurgical. Aceste tratamente includ folosirea medicamentelor antiinflamatorii si analgezicelor, terapii fizice, folosirea ajutorului la mers si reducerea activitatilor fizice care provoaca dureri.

Obiectivele si asteptarile pacientului ar trebui sa fie lamurite inainte de operatie pentru a determina daca sunt reale si realizabile de catre chirurgul care efectueaza operatia. Orice nelamurire dintre asteptarile pacientului si recuperarea postoperatorie trebuie discutata cu pacientul si cu familia acestuia inainte de operatie.

In trecut pacientii cu varste cuprinse intre 60 si 75 de ani erau cei mai predispusi la o astfel de operatie.

In ultimul deceniu nivelul de varsta s-a marit, incluzand pacienti mai batrani, multi dintre ei avand un nivel mai ridicat de predispunere la boala, precum si pacienti mai tineri al caror implant poate fi expus la un stres fizic mai mare, odata cu trecerea timpului.

In cazul pacientilor cu varsta pana in 50 de ani alternativa la procedura chirurgicala ca osteonomia trebuie avuta in ...