Îngrijirea Vârstnicilor la Domiciliu

Populatia de virsta a III sau batrinii constituie o categorie specifica a societatii care întruneşte persoanele începind cu vârsta de 60-65 ani, pînă la deces.

În 1975 vîrsta a III-a reprezenta pe glob 5,6% din populaţie, iar în 2000 — deja 6,3%. În Europa indicii sunt, respectiv, de 12,3% şi 14,3%, ceea ce denotă îmbătrînirea populaţiei europene. Între anii 1980 şi 1991 numărul persoanelor avînd mai mult de 75 ani a crescut

în toate ţările Uniunii Europene, cota maximă fiind atinsă de cele din sudul Europei, unde s-a înregistrat o creştere de circa 30% (Politique sociale Europeene, Luxemburg, 1993).

Ştiinţa ce studiază toate aspectele îmbătrînirii (sanitar, sociologic, economic, comportamental, de mediu ş.a.) e definită ca gerontologie. Ea face apel aproape întotdeauna la mai multe discipline.Geriatria este o ramură a gerontologiei şi a medicinii ce se ocupă de sănătatea bătrînilor din toate aspectele — profilaxia, tratament, recuperare, supraveghere etc.

Unii cercetători definesc senescenţa drept un proces insidios,dar constant, ce urmează perioadei de maturitate şi se produce diferenţiat, în funcţie de particularităţile individuale, precum şi de

ansamblul condiţiilor de trai . Conform altor studii ,viaţa bătrînului, activitatea lui, posibil profesională, dar primordial habituală, este indispensabilă de problema „calităţii vieţii”,care este determinată nu numai de boală etc., dar şi de suferinţa sufletească greu recuperabilă, discomfortul psiho-emoţional,readaptarea redusă, în special socială .

Unii autori definesc noţiunea de „calitate a vieţii” ca nivel de bunăstare reală şi percepută în raport cu nivelul ideal sau dorit al unei condiţii specifice . Potrivit altor opinii, calitatea vieţii este determinată de cîţiva factori de bază: individual, de populaţie, economic şi de mediu înconjurător

Conferinţa internaţională ONU cu privire la dezvoltarea socială

(1995, Copenhaga) a recomandat includerea concepţiei securităţii

oamenilor în lista problemelor prioritare ale secolului XXI. Aceasta

întruneşte şase principii: securitatea economică; securitatea alimentară; securitatea sănătăţii, inclusiv ecologică; securitatea

personală; securitatea socială; securitatea politică. Realizarea

tuturor acestor principii ar permite asigurarea unei bătrîneţi decente. Îngrijirile la domiciliu pot fi definite ca fiind gama de servicii şi facilităţi acordate în comunitate persoanelor dependente, pentru ca acestea să trăiască, pe cît de independent posibil, în propriile case. Aceste îngrijiri ar trebui sa se realizeze prin reabilitarea gerontologică, care include trei sfere: diagnosticarea, intervenţia, rezultatele.

Diagnosticarea cuprinde informaţia despre problemele medicosociale ale vîrstnicului şi aportul familiei şi al comunităţii la soluţionarea lor.

Intervenţia constă din:

1. informarea bătrînilor despre procesele de senescenţă, despre tipurile de susţinere a vîrstnicilor etc.;

2. propagarea modului sănătos de viaţă, alimentaţie corectă;

3. ameliorarea suferinţelor bătrînilor;

4. acţiunea asupra factorilor

sociali, economici şi politici negativi, ce influenţează vîrstnicul;

5. recomandări despre autoajutor.

Rezultatele reabilitării vîrstnicilor reprezintă dirijarea proceselor de senescenţă ce se petrec în organism şi integrarea bătrînului în societate. Conform datelor OMS scopurile reabilitării geriatrice sunt:

Reactivitatea — antrenarea activă a bătrînului în mediul său;

Resocializarea — reînnoirea şi întărirea comunicării bătrînului

în familie şi societate, evitînd izolarea;

Reintegrarea — participarea activă şi adecvată a bătrînului în

viaţa socială, culturală, politică, economică etc.