Infecțiile asociate actului medical

Extras din referat Cum descarc?

Infectia nozocomiala(IN) se defineste ca o infectie contractata ulterior internarii in spital sau in alte unitati sanitare cu paturi,indiferent de profilul medical sau chirurgical al acestora.
Conform criteriilor adoptate de Societatea Romana de Epidemiologie, pentru ca o infectie sa fie considerate ca nozocomiala trebuie sa nu existe dovada ca infectia era prezenta sau in incubatie in momentul internarii in spital.
Termenul de IN este deseori substituit in practica medicala cu cel de infectie intraspitaliceasca, infectie iatrogena sau infectie incrucisata.
Incidenta globala a IN este apreciata la 3,5-15%, cu o medie de 6,5%. 
Sectoarele medicale cu cel mai mare risc sunt: 
-  Sectiile de terapie intensive
-  Sectiile de chirurgie/arsuri
-  Sectiile de hematologie/oncologie
Prevalenta dupa forma clinica: infectiile urinare 40%, infectiile prin cateter 25%, pneumonii 20%, infectii ale plagilor operatorii 15%. In functie de agentii patogeni: 
-  Agenti patogeni Gram- E. coli 25%; Pseudomonas 15%;
-  Coci Gram pozitivi S. aureus 15%;
-  Agenti patogeni multirezistenti Staphilooccus, Klebsiella,Enterobacter,Acinetobacter; Pseudomonas, fungi
Conditiile necesare de aparitie a IN sunt: terenul receptive prin varsta si boala, agentul pathogen, caile de acces ale agentului patogen in organismcu un teren biologic deficitar, consecutive unor interventii terapeutice. Cei mai afectati sunt pacientii de varste extreme (sugarii, copiii mici, varstnicii),malnutritii, bolnavii cronici(diabet zaharat, ciroza, neoplazii)sau cu deficit imunitar( infectia cu HIV), care au o receptivitate marita la microorganismele patogene.
In urma cresterii duratei de viata prin aplicarea unor mijloace terapeutice mai eficiente se inregistreaza prelungirea supravietuirii unui numar mare de persone "cu risc" a caror aparare antiinfectioasa este deficitara si care devin victime facile pentru flora de spital.
Infectiile intraspitalicesti sau nosocomiale (IN) reprezinta o importanta problema de sanatate publica, fiind o cauza a morbiditatii si mortalitatii pe plan mondial, cu un deosebit impact economic si uman, prin prelungirea perioadei de internarea si cresterea costurilor. Aceste aspecte pot fi cauzate de cresterea aglomerarii umane, frecventa tot mai mare a deficitelor imunitare (grupe de varsta cu risc crescut, comorbiditati, tratamente), emergenta rezistentei bacteriene la antibiotice. 
Prevalenta cea mai inalta a IN s-a evidentiat in unitatile de terapie intensiva. Atat tarile dezvoltate, cat si cele cu un venit economic scazut se confrunta cu povara infectiilor nosocomiale.
Cele mai frecvente IN sunt infectiile plagilor chirurgicale, infectiile tractului urinar, infectiile cailor respiratorii inferioare si infectiile de la nivelul fluxului sanguin. 
Agentii patogeni responsabili pentru IN variaza in functie de patologia pacientului, de tipurile de servicii medicale, dar si de la tara la tara, putand fi de natura bacteriana, virala sau fungica, din mediul spitalicesc; aceste microorganisme prezinta un grad ridicat de rezistenta la tratamentul antimicrobian specific si se raspandesc foarte usor in organismul uman. 
Diagnosticul si interpretarea rezultatelor de laborator trebuie realizate cu multa atentie, mai ales in cazul culturilor bacteriene, cand trebuie sa se faca diferentierea intre o colonizare simpla bacteriana si o cultura bacteriana patogena. 
Tratamentul IN va fi stabilit in functie de etiologia infectiei si de susceptibilitatea germenilor patogeni la agentii antimicrobieni. Din cauza cresterii rezistentei antimicrobiene se recomanda utilizarea judicioasa a antibioticelor (conform rezultatelor testelor de susceptibilitate si a raspunsului clinic), ca doza si durata optima a antibioterapiei, astfel incat sa se reduca cat mai mult aparitia rezistentei antimicrobiene. 
Programele de lupta contra IN trebuie sa cuprinda atat activitatile de supraveghere si prevenire, cat si de formare a personalului. Supravegherea continua, alaturi de programele de control al infectiilor nosocomiale nu numai ca duc la scaderea acestora, dar, de asemenea, contribuie la o mai buna prioritizare a resurselor si a eforturilor pentru imbunatatirea asistentei medicale. Toate aceste activitati trebuie sa fie sustinute la nivel national si regional.

Fisiere in arhiva (1):

 Infectiile asociate actului medical.docx