Definitie: infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ische!mica a unei portiuni din miocard, determinata de obstruarea brusca a unei artere coronare.e9k1710ec32ui Etiopatogenie: cauza principala (90 - 95%) este ateroscleroza. Mai rar intervin: embolii, coronarite reumatice, aortite luetice. in general apare la barbati trecuti de 40 de ani, cu istorie de angina pectorala in ultimele luni sau ani. Bolnavii sunt de obicei sedentari, obezi, mari fumatori, suprasolicitati psihic, prezentand hipercolesterolemie, diabet sau hipertensiune arteriala. De obicei, in antecedentele personale sau familiale exista accidente vasculare cerebrale, cardiopatii ischemice sau arterite ale membrelor pelvine. Poate aparea insa si la persoane fara antecedente coronariene. Fiziopatologie: spre deosebire de angina pectorala, in care dezechilibrul brusc dintre necesitatile miocardului si posibilitatile coronarelor este trecator (efort, emotii), in infarctul miocardic dezechilibrul este important si prelungit. Anatomie patologica: leziunea specifica este necroza miocardului, care apare fie in urma ocluziei acute si complete a unei artere coronare prin tromboza, fie -mai rar - datorita hemoragiei peretelui arterei coronare sau ramolirii unei placi de aterom. Localizarea cea mai frecventa a infarctului miocardic o reprezinta ventriculul stang si septul interventricular. Simptome: in evolutia infarctului miocardic se deosebesc: o perioada prodro-mala, una de debut, de stare si de convalescenta. Perioada prodromala preceda cu, uneori, cateva zile instalarea infarctului si se caracterizeaza prin accentuarea intensitatii, duratei si frecvefitei acceselor dure!roase la un vechi anginos sau prin aparitia - la un bolnav fara antecedente anginoase - a unor accese de angina pectorala de efort, de mare intensitate. De cele mai multe ori, perioada prodromala lipseste, debutul fiind brusc, brutal, adeseori in repaus sau somn. Rareori apare dupa efort, o emotie puternica, o masa copioasa, o hemoragie severa, o tahicardie paroxistica. Perioada de debut dureaza 3-5 zile si este cea mai critica, datorita mortalitatii mari si complicatiilor numeroase si grave. Durerea, hipotensiunea si febra sunt semnele clinice esentiale. Durerea este simptomul cel mai caracteristic. Caracterul, sediul si iradierea sunt similare durerii anginoase, dar intensitatea este neobisnuit de mare, dureaza mai multe ore si uneori chiar zile, se insoteste de o stare de mare anxietate, agitatie, zbucium si senzatia de moarte iminenta. Nu se calmeaza prin repaus si nitrati, dar cedeaza la opiacee. Uneori apar si semne de insuficienta ventriculara stanga (dispnee, edem pulmo!nar acut, galop, puls alternant, marire a cordului, suflu sistolic la varful inimii), mai rar de insuficienta cardiaca globala. Frecvent se constata hipotensiune arteriala si, uneori, soc cardiogen, la inceput compensat (tahicardie, cianoza unghiala, oligurie), mai tarziu decompensat (prabusire a tensiunii arteriale, puls mic, apatie, anurie).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
