Genetica bacteriei

Genetica se ocupa de studiul ereditatii si variabilitatii speciilor: eredi tarea este insusirea biologica generala a vietuitoarelor de a conserva pro prietatile de structura si functie ce caracterizeaza specia si de a le transmite nemodificat din generatie in generatie; variabilitatea consta in diferentele ce apar intre membrii unei specii, intre descendenti si parental (parentali), usor puse in evidenta la bacterii.

Cele mai multe din cunostintele privind bazele moleculare unitare ale geneticii au fost deduse din studii pe bacterii si virusuri; prin ele au fost cunoscute: Studii de genetica bacteriana au facut posibila intelegerea unor importante fenomene de ordin medical ca: - mecanismele aparitiei de tulpini bacteriene rezistente si multirezistente la antibiotice si chimioterapice; - aparitia tulpinilor periculoase de spital, ceea ce a permis deductii de ordin profilactic si terapeutic.

A. ADN, Suportul material al ereditatii Suportul material al ereditatii, genoforul, depozitarul caracterelor de specie, este reprezentat de ADN-cromozomial; cercetarile care au dus la descoperirea acestui adevar au inceput in 1928, cu cele ale bacteriologului Griffith: 1) in 1928, se cunostea ca Diplococcus pneumoniae virulent (izolat din sputa de la bolnav cu pneumonie) are capsula polizaharidica, formeaza pe geloza colonii smooth (S) si inoculat la soarece determina septicemie mortala; spre deosebire, pneumococii necapsulati nu produc imbolnavirea soarecelui, nu sint virulenti, formeaza pe geloza colonii rough (R); se stia, de asemenea, ca exista mai multe tipuri antigenice de pneumococi diferen tiati prin structura polizaharidului capsular (I, II, III). Inoculind intraperitoneal la soarece pneumococ tip II, R (necapsulat), viu, impreuna cu suspensie de pneumococ tip I, S (capsulat), omorit, Grif-fith a constatat ca soarecele moare cu septicemie data de pneumococ tip I S; (in inoculari separate, nici una din suspensii nu da imbolnavire). Reiese ca, pneumococul virulent omorit a indus pneumococului viu avirulent capacitatea de a forma capsula si cu aceasta si patogenitatea, a indus o transformare, din nepatogen in patogen.

Rezultate identice au fost obtinute si in vitro: cultivat in prezenta unor extracte de pneumococ S, pneumococul R devine S, virulent.

2) Natura principiului transformator a fost descoperita de Avery, Mac Leod si McCarty in 1944: cultivind pneumococi R impreuna cu diferite extracte purificate de pneumococi S, Avery si colaboratorii au descoperit ca principiul transformator este ADN.

Interpretarea acestor experiente a fost posibila cind si alte caractere ale pneumococului au putut fi transformate in acelasi mod si transformari similare au fost obtinute si la alte specii (Haemopkilus, Bacillus). 3) A treia categorie de cercetari care au confirmat rolul ADN ca depo zitar al caracterelor genetice au fost experiente cu bacteriofagi; ele au de monstrat ca patrunderea fagului in bacterie inseamna ...