Extrasistolia la copii

Prin extrasistolie se înțelege o contracție timpurie a cordului în întregime sau a unei porțiuni a acestuia, ce apare ca rezultat a unui impuls ectopic, ce provine de la orice nivel al sistemului de conducere.

Intervalul de timp între extrasistolă și următoarea contracție normală a cordului, de regulă nu se schimbă. Un semn caracteristic pentru extrasistolie este apariția după ea a unei pauze compensatorii, care poate fi completă sau incompletă. Extrasistola este cea mai frecventă dereglare de ritm la copii preșcolari, se întâlnește în 1,8 % cazuri.

În dependență de localizarea focarului ectopic în cord se deosebesc extrasistolele:

- sinusale;

- atriale;

- atrioventriculare;

- ventriculare.

Conform etiologiei deosebim extrasistole:

- organice;

- funcționale.

Extrasistolele organice se întâlnesc în miocardite, miocardiodistrofii, cardioscleroze.

Extrasistolele funcționale, neurogene se observă la copii cu cordul practic sănătos și sunt legate posibil cu modificările metabolice în miocard, extrasistola apare la copiii cu focare cronice de infecții: amigdalite cronice, adenoidite, dinți cariați, boli ale organelor interne etc. În geneza acestor extrasistole o importanță hotărâtoare o are influența reflectorie asupra inimii din partea organului îmbolnăvit (extrasistole neuroreflectorie).

Pentru apariția extrasistolei nu este obligatorie afectarea miocardului.

Un rol important în apariția lor îl poate avea și afecțiunile sistemului nervos.

În funcție de cantitatea focarelor ectopice în miocard se determină extrasistole:

- monotope;

- politope.

Extrasistolele monotope se formează dintr-un focar și se caracterizează printr-un interval egal preectopic.

Extrasistolele politope se formează din diferite sectoare ale sistemului de conductibilitate și se caracterizează printr-o durată diferită a intervalelor preectopice și postectopice și printr-o formă modificată a complexului extrasistolei. Extrasistolele politope, de regulă, conduc la o afectare a miocardului.

După condițiile conducerii impulsului prin sistemul de conducere în extrasistolele monotope se pot determina:

- conductibilitate atrioventriculară modificată;

- extrasistole blocate cu complexul ventricular aberant.

După caracterul pauzei postectopice și schimbări postextrasistolice ale undei T deosebim:

- pauză compensatorie completă;

- pauza compensatorie incompletă;

- interpolare;

- extrasistolie cu modificări postextrasistolice ale undei T;

- extrasistole fără modificări postextrasistolice ale undei T.

Apariția pauzei compensatorii se explică prin aceea că, contracția normală ce urmează după extrasistolie, găsește ventriculele în faza inexcitabilă și contracția lor nu urmează. La următorul impuls sinusal, excitabilitatea ventriculilor se restabilește și urmează o contracție cardiacă completă. De obicei, în pauza compensatorie completă durata intervalelor preextrasistolic și postextrasistolic este egală cu durata a două contracții cardiace normale. Pauza compensatorie completă este caracteristică pentru extrasistola ventriculară. Pauza compensatorie este scurtată în extrasistola supraventriculară.