Epidemiologia cancerului

Boala canceroasa, una din cele mai complexe si mai dificile probleme ale medicinii contemporane, a devenit prin frecventa si gravitate o problema prioritara de sanatate in majoritatea tarilor din lume, avand o pondere din ce in ce mai mare in structura imbolnavirilor si mortalitatii.

Desi cancerul este cunoscut si studiat din antichitate (Hyppocrat -- parintele medicinei --descriind primul prognosticul grav al bolii, iar Galenus -- medic roman --, vorbind despre vindecarea cancerului daca diagnosticul este precoce), aceasta boala a devenit prin morbiditate (frecventa imbolnavirilor) si evolutie, o boala a lumii moderne.

Statistici medicale actuale desemneaza cancerul ca ocupand locul al doilea in determinarea mortalitatii generale dupa bolile cardio-vasculare. Numeroase studii semnaleaza o tendinta generala in lume de crestere a morbiditatii prin cancer, crestere atat absoluta, cat si relativa.

Pentru a intelege cum se explica aceasta crestere a incidentei cancerului si variatiile de la o zona a globului la alta, trebuie sa mentionam multitudinea de factori care concura la aparitia si dezvoltarea acestei boli a secolului XX.

Nu exista o cauza, ci multipli factori care intervin in raportul tumoare-gazda, ducand la cresterea continua a celulelor transformate malign, crestere care odata declansata, nu mai poate fi controlata si oprita de mecanismele de aparare ale organismului.

Exista elemente care au dus la cresterea relativa a numarului de imbolnaviri prin cancer si anume:

-- cresterea duratei medii de viata, persoanele varstnice fiind mai susceptibile sa faca boala;

-- scaderea mortalitatii prin alte afectiuni: boli infectioase, tuberculoza etc;

-- progresele medicinii in general permit descoperirea si vindecarea a numeroase boli;

-- progrese in ceea ce priveste diagnosticul diferitelor forme de cancer datorita nivelului mai ridicat al populatiei, adresabilitatii crescute la unitatile sanitare de specialitate, dar si posibilitatilor tehnice moderne medicale de depistare.

La acestea se adauga si cresterea absoluta a imbolnavirilor prin cancer, legata de o crestere a factorilor de mediu favorizanti, proprii lumii moderne si tarilor dezvoltate din punct de vedere socio-economic.

Toate acestea au dus la dezvoltarea oncologiei (oncos in greceste = masa sau tumoare), studiul complex al caracterelor clinice si biologice, al etiopatologiei, al formelor variate si al tratamentului bolii canceroase. In paralel s-a dezvoltat si epidemiologia cancerului, studiul analitic al particularitatilor aparitiei si distributiei diferitelor tumori maligne la om.

Cancerul este un termen general, cuprinzand variate tipuri de tumori maligne, caracterizate printr-o crestere anarhica autonoma celulara, strabatand mai multe faze de la invazia locala la cea regionala, cu distrugerea tesuturilor din jur, urmata de raspandirea la distanta prin metastaze, putand sa duca, daca nu se trateaza, la o boala progresiva, generalizata.

Etimologic, termenul ,,cancer" inseamna in limba latina rac, definind tendinta de intindere, de proliferare; in limba greaca cuvantul ,,karkinos" cu semnificatia rac, cancer, a dus la crearea termenilor carcinogen, carcinom etc.

Denumirea de neoplasm malign, sinonim cu cancerul provine de la grecescul ,,plasma" care inseamna formatie, crestere noua.

Willis defineste neoplasmul ca ,,o masa anormala de tesut a carei crestere depaseste cresterea coordonata a tesuturilor normale si persista dupa disparitia stimulilor care au determinat-o.