Dispozitive Radiologice de Terapie

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

dispozitiv medical – instrument, aparat, echipament, material sau alt articol, utilizat separat sau în combinaţie, inclusiv programul de calculator destinat de către producătorul acestuia a fi utilizat în mod specific pentru diagnosticare şi/sau în scop terapeutic şi necesar funcţionării corespunzătoare a dispozitivului medical, destinat de producător să fie folosit pentru om în scop de:

-diagnosticare, prevenire, monitorizare, tratament sau ameliorare a unei afecţiuni;

-diagnosticare, prevenire, supraveghere, tratament, ameliorare sau compensare a unei leziuni ori a unui handicap;

-investigare, înlocuire sau modificare a anatomiei sau a unui proces fiziologic;

-control al concepţiei,

1. Dispozitivele radioactive de terapie

Ce este radioterapia? Radioterapia foloseşte radiaţii pentru a distruge sau leza celulele tumorale, astfel încât acestea nu se mai pot multiplica. Radioterapia poate fi utilizată în tratamentul tumorii primare sau metastazelor (de exemplu, metastaze osoase).

De ce se efectuează radioterapia? Radioterapia poate fi folosită în scop:

- curativ – multe tipuri de cancer pot fi vindecate prin radioterapie sau radioterapie combinată cu chirurgia şi/sau chimioterapia; când este utilizată înaintea altor tratamente, are ca scop reducerea dimensiunilor tumorale, iar când este utilizată după alte terapii scopul îl constituie oprirea creşterii celulelor tumorale restante;

- paliativ – ameliorarea simptomelor; uneori vindecarea cancerului nu este posibilă, dar ameliorarea simptomelor face viaţa pacientului mai confortabilă.

Radioterapie pot fi utilizate pentru tratamentul cancerului curativ sau adjuvant. Acesta este utilizat ca tratament paliative (în cazul în care cura nu este posibilă şi scopul este pentru controlul bolilor locale sau simptomatic relief) sau ca tratament terapeutic (unde terapie are beneficii de supravieţuire şi acesta poate fi curative). Totală a corpului iradiere (TBI) este o tehnica de radioterapie folosit pentru a pregăti corpul pentru a primi un transplant de măduvă osoasă.

Radioterapie are mai multe aplicații în condiții non-maligne, cum ar fi tratamentul nevralgie trigeminal, tiroida severă ochi bolii, pterygium, synovitis villonodular pigmentat, prevenirea cheloide cicatrice creştere, și prevenirea de osificare heterotopic. Utilizarea de radioterapie în condiții non-maligne este limitată parțial de griji cu privire la riscul de cancer induse de radiaţii.

Radioterapie este utilizat pentru tratarea tumorilor maligne (cancer), şi pot fi utilizate ca terapie primare. Este, de asemenea, comun pentru a combina radioterapie cu chirurgie, chimioterapie, terapie cu hormoni sau amestec unele din cele trei. Cele mai frecvente tipuri de cancer pot fi tratate cu radioterapie într-un fel. Intenţia de tratament precise (curativ, adjuvant, neoadjuvant, terapeutice sau paliative) va depinde de tipul tumorii, locaţie, şi etapă, precum starea generală de sănătate a pacientului.

Radiații terapie frecvent se aplică tumori canceroase. Câmpurile de radiaţii pot include drenare ganglionii limfatici dacă sunt implicate clinic sau radiologically cu tumori, sau dacă este considerat a fi un risc de sub răspândirea maligne. Este necesar să se prevadă o marjă de ţesut normală în jurul tumori pentru a permite incertitudini în set-up zilnic şi mişcare tumora interne. Aceste incertitudini pot fi provocate de circulația internă (de exemplu, respiraţie şi de vezică urinară umplere) și mișcarea marcajelor de piele extern relativ la poziţia tumori.

Cum se administrează radioterapia? Radioterapia poate fi administrată din afara (extern) sau din interiorul corpului (intern, brahiterapie/terapie interstiţială); pacientul poate beneficia de un singur tip de radioterapie sau de o combinaţie a ambelor tipuri.

Cum funcţionează radioterapia? Radioterapia este ţintită spre zona cu tumora malignă. Radiaţiile afectează toate ţesuturile din zona de tratament, dar efectul maxim este asupra celulelor care se divid rapid şi activ, cum sunt celulele tumorale. Dacă radioterapia lezează şi celulele sănătoase, pacientul experimentează efecte secundare. Uneori celulele sănătoase rezistă la leziunile induse de radioterapie sau se repară rapid. Diferite zone ale corpului prezintă nivele diferite de toleranţă la radioterapie.

Radiosensibilitatea este un termen care defineşte riscul probabil ale celulei de suferi leziuni induse de radiaţii; de exemplu, celulele tegumentului sunt mai radiosensibile comparativ cu cele hepatice, astfel încât este mai probabil să sufere leziuni induse de radioterapie.