Citomegalia

Este o boala infectioasa, transmisibila, determinata de virusul citomegalic si este caracterizata printr-un tablou cu variate manifestari morbide, iar histopatologic prin prezenta de celule mari, cu incluzii intranucleare eozinofile, voluminoase, avand aspect caracteristic.

ETIOLOGIE

Virusul citomegalic este un virus ADN din familia herpesvirusurilor, avand specii ce s-au adaptat la diverse gazde – animale, patogen pentru om fiind doar virusul citomegalic uman.

Celulele infectate cu virusul citomegalic sunt voluminoase si prezinta un nucleu mare cu o singura incluzie eozinofila, separata printr-un halou de membrana nucleara.

Virusul citomegalic este putin rezistent in mediul extern, fiind sensibil la pH acid si eter.

RASPANDIRE SI CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE

Infectia subclinica este foarte raspandita, pe cand cea simptomatica este rara.

Importanta epidemiologica este relevata de infectiile congenitale, cauza majora de malformatii, care sunt frecvente, de infectiile posttransfuzionale (sindrom posttransfuzional, hepatita citomegalica, s.a.), precum si de caracterul de infectie virala persistenta, cu posibilitatea recidivarii.

Boala citomegalica a nou nascutului (prin infectie intrauterina) este severa, cu manifestari generalizate, cu fatalitate inalta sau importante sechele. Infectia citomegalica intrauterina determina de cele mai multe ori moartea fatului in uter. In cazuri rare, infectia intrauterina se manifesta tardiv , prin unele sechele neuropsihice sau malformatii congenitale.

Copilul se poate infecta si in timpul travaliului, boala se manifesta astfel dupa 3-12 saptamani de la nastere, prin pneumonie interstitiala, adenopatie, icter.

Infectia citomegalica dobandita in copilarie, adolescenta sau maturitate este frecvent inaparenta, manifestarile clinice cel mai des intalnite fiind: stare febrila, hepatita cu icter, tablou de mononucleoza infectioasa (de care se deosebeste prin absenta anticorpilor eterofili). Diagnosticul etiologic se stabileste prin izolarea virusului citomegalic (din urina, saliva, sperma, secretie vaginala, lapte matern), identificarea celulelor tipice sau pe baza serodiagnosticului.

Frecventa bolii este mai mica in tarile dezvoltate si aproape 100% in tari in curs de dezvoltare.

Izvorul de infectie este exclusiv uman, fiind reprezentat in special de persoane infectate, fara boala manifesta, dar care elimina virusul intermitent, luni si ani, prin urina, saliva, secretii genitale. Gravidele infectate excreta virusul prin secretiile cervicale, reactivarea infectiei fiind favorizata de sarcina, iar mamele care alapteaza elimina virusul prin lapte. Boala manifesta survine mai ales in perioadele de scadere a rezistentei generale a organismului.