Căile și mecanismele de transmitere ale agenților infecțioși

In raport de natura izvoarelor de infectie si de proprietatile agentilor patogeni eliminati de catre acestea, diverse elemente ale mediului natural si social vor fi contaminate si vor putea juca astfel un rol hotarator in diseminarea germenilor microbieni si in eventuala infectare a unor organisme umane receptive.

Ca atare, agentul patogen trebuie sa parcurga calea de la izvorul de infectie la organismul receptiv. Transmiterea infectiei trebuie privita ca un proces complex care include etapa de eliminare, vehiculare, contaminarea si patrunderea prin anumite porti de intrare in organismul receptiv, cu eventuala sa infectare.

Contaminarea si infectarea unui organism receptiv se poate realiza prin mecanisme directe sau indirecte. Prin transmiterea directa, infectarea organismului receptiv se poate realiza prin: inhalarea de particule-nuclei, percutan, sarut, muscatura, contact sexual, infectie neonatala, transplacentar si prin transfuzie de sange sau plasma. Transmiterea indirecta este mai complexa si pentru vehicularea agentului patogen intervin elemente din mediul extern (apa, aer, sol, alimente, obiecte, etc.). In transmiterea simpla , agentul patogen este vehiculat prin intermediul unui singur element iar in transmiterea complexa, prin inlantuirea mai multor vehiculanti.

Aerul

Aerul atmosferic reprezinta un element vital pentru organismul uman. Orice modificare a compozitiei chimice sau alterari a proprietatilor fizice ale aerului, la care se poate adauga prezenta unor elemente impurificatoare poluante, pot avea influente si actiuni cu grade variate de nocivitate asupra organismului. Poluarea biologica a aerului constituie un pericol deosebit pentru organism, fiind implicate in producerea a numeroase boli infectioase. Temperatura, umiditatea, oxigenul si radiatiile ultraviolet nu confera aerului calitatea unui mediu propice supravietuirii indelungate a agentilor patogeni. Prin aer pot fi vehiculate variate micoorganisme patogene ca: virusurile rujeolei, rubeolei, varicelei, variolei, gripei, parotiditei epidemice, adenovirusurile, unele enterovirusuri si bacteriile ce produc scarlatina, difteria, tuberculoza, tusea convulsiva, unele zoonoze si infectiile de spital.

Infectiile cauzate de germeni cu rezistenta scazuta in mediul extern necesita, pentru a se produce, o relatie stransa intre izvoarele de infectie si organismul receptiv. In unele cazuri germenii respectivi sunt inclusi in picaturi-nuclei si particule de praf, fiind vehiculati astfel la distante mari cu ajutorul curentilor de aer. Asa pot fi raspanditi in mediul inconjurator agentii etiologici ai stafilocociilor, difteriei, tuberculozei, tularemiei, antraxului, febrei Q si micozele.

Germenii patogeni si conditionat patogeni ajunsi in mediul extern sunt raspanditi in aer prin intermediul picaturilor septice, al nucleosolilor si al particulelor de praf.

Picaturile septice, cunoscute sub denumirea de picaturi Flugge, sunt reprezentate de fractiuni de secretie evacuate de la nivelul cailor respiratorii in timpul expirului, vorbitului, tusitului, stranutului, cantatului sau in timpul manipularii unor lichide septice. Pe caile naturale aceste picaturi pot fi proiectate la o distanta de peste 1,50 m. Cele cu diametru de cativa micron se pot mentine in aer cateva ore, se sedimenteaza lent, ceea ce permite curentilor de aer sa le asigure deplasarea in diferite directii si la distante ce pot ajunge pana la 10 m.

Nucleosolii provin din picaturi septice care in timpul circulatiei in aer isi pierd parte din apa, iar stratul superficial de substante organice se condenseaza asigurand protectia germenilor patogeni inclusi. Devenind particula solida nucleosolii raman in masa de aer timp de cateva ore, fiind transmisi cu usurinta de la o incapere la alta si interiorul acestora.

Particulele de praf sunt reprezentate de fragmente organice sau de sol pe care au ajuns produse patologice cu germeni patogeni rezistenti si care dupa pierderea apei raman atasati de aceste suporturi solide. Asemenea particule solide intervin in transmiterea stafilocociilor, tuberculozei, brucelozei, tularemiei, antraxului, febrei Q s.a.