Borelioza (boala Lyme) este o zoonoza, produsa de o spirocheta, Borrelia burgdorferi, transmisa prin intepatura de capusa, cu o evolutie naturala lunga, multisecventiala, cu manifestari proteiforme, din care nu lipsesc, de obicei, manifestarile cutanate, nervoase, cardiace si articulare. Etiologie Agentul etiologic identificat initial a fost B. burgdorferi, spirocheta din familia Spirochetaceae, genul Borrelia, apoi s-au dovedit implicate si B. garinii si B. afzelii. Spirochetele au un perete celular de tip gram-negativ, inzestrate, sub membrana externa, cu 7 flageli, responsabili de marea mobilitate a microorganismului. Exista 3 proteine majore de suprafata, care impreuna cu proteina flagelara reprezinta tintele raspunsului imun si servesc diagnosticului de laborator. Exista variatii genotipice si fenotipice intre specii, care explica variabilitatea simptomatologiei, neexistand suprapunere stricta in Europa cu cea din America. Cultiva dificil, la 34-37?, pe medii de cultura speciale (Barlour-Stoenner-Kelly). Epidemiologie Boala Lyme este raspandita in toata lumea, dar exista arii de endemicitate in anumite zone geografice. In Europa, majoritatea cazurilor sunt localizate in tarile scandinavice si in cele din centrul Europei. Sezonalitatea este legata de ciclul de viata al vectorului. Rezervorul natural-ciclul transmiterii enzootice este mentinut de rozatoare si de alte animale (caprioare). Transmiterea este asigurata de capusele din genul Ixodes (I. ricinus in Europa). Receptivitatea este generala. Fig.1 Ciclul de transmitere al infectiei Fig 2. Eritem migrator cronic Tablou clinic Incubatia: 3-30 de zile Stadiul localizat timpuriu este caracterizat de prezenta eritemului cronic migrator (ECM), insotit sau nu de simptomatologia generala a unei boli virale. Leziunea cutanata este de aprox. 15 cm (poate varia intre 3-60 cm), cu marginile rosii si centrul cu tegument normal, nedureroasa, sensibila la palpare. In zilele urmatoare pot aparea leziuni secundare multiple, similare, a caror dispozitie respecta palmele si plantele. Sediul preferat al leziunii il constituie membrele inferioare (50% din cazuri). ECM se poate asocia cu o adenopatie satelita si/sau manifestari generale (febra moderata, cefalee, artralgii).In 1/3-1/2 din cazuri insa, ECM lipseste sau trece neobservat de pacient. Infectia diseminata timpuriu - pe langa leziunile cutanate secundare, multiple, similare ECM (rare in Europa, frecvente in America), bolnavul prezinta limfadenopatie regionala sau generalizata, angina eritematoasa, conjunctivita, dureri la flexiunea capului. Unii bolnavi prezinta meningism (LCR este normal).
1.Carmen Mihaela Dorobat et al, Boli infectioase: diagnostic si tratament, Editura Gr.T. Popa, Iasi, 2012 2. Joseph Loscalzo, Dan L.Longo, Anthony S. Fauci, Harrison: Manual de medicina, 2014 3. Augustin Cupsa, Boli infectioase transmisibile, Editura Medicala Universitara, Craiova, 2007
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
