Aparate EKG

Electrocardiograma (EKG sau ECG) este un test de verificare a problemelor legate de activitatea electrica a inimii. Acest test traduce activitatea electrica a inimii in linii reproduse pe hartie. Sistemul electric natural declanseaza contractia muschiului inimii si pomparea sangelui de la inima la plamani si catre restul organelor interne. Inima este o pompa musculara formata din 4 camere: deasupra atrii si dedesubt ventricule.

EKG-urile furnizeaza date utile si pot ajuta la detectarea diverselor probleme cardiace. O determinare de baza care pot fi realizate cu un EKG este rata inimii, care pot fi determinata prin masurarea distantei dintre varfurile muntilor. Diagnosticul anumitor probleme medicale este, de asemenea, posibila. De exemplu, la pacientii cu tensiune arteriala crescuta, amplitudinea complexului QRS este semnificativ crescuta. Caracteristica cea mai utila a EKG este capacitatea sa de a detecta bataile inimii normale sau anormale. Masini de EKG cunoscute sub numele de monitoare Holter sunt pentru aceste detectari.

ECG este recomandata pentru:

- diagnosticarea si evaluarea severitatii aritmiilor cardiace si a tulburarilor de conducere. Aritmiile si tulburarile de conducere pot fi permanente si atunci vor fi evidentiate cu ajutorul unei electrocardiograme obisnuite. Cand aceste tulburari sunt intermitente, ele nu sunt surprinse in timpul unei electrocardiograme, dar monitorizarea Holter le poate evidentia.

- in cazul simptomele de palpitatii si pierderi de cunostinta ( sincopele).

- in absenta simptomelor, in anumite boli cu risc crescut de aritmii sau pentru evaluarea eficientei tratamentului antiaritmic.

- diagnosticarea ischemiei silentioase - ischemie care produce modificari electrocardiografice, dar nu este insotita de durere.

Semnalele electrice masurate prin EKG au fost caracterizat si reprezinta diferite faze. De fiecare data cand inima bate, ea produce trei valuri distincte EKG. Primul puls, care este vazut se numeste val P. Acest lucru masoara semnalul electric generat de stimulatorul. Pulsul urmator este cel mai mare si se numeste complexul QRS. Acest segment al graficului reprezinta semnal electric creat de relaxarea atriei si contractia ventriculelor. Finalizarea ciclu este undei T, care semnifică relaxarea ventriculelor. Sunetul caracteristic al unei inimii corespunde complexului QRS si unda T.

Aparatura electrocardiografica, de la electrocardiograful cu coarda a lui Einthoven (1903) si pana in prezent, a inregistrat progrese considerabile sub toate aspectele. Einthoven a fost cel care a notat cu literele P, Q, R, S, T deflexiunile inregistrate pe electrocardiograma si a descris modificarile acestora datorate tulburarilor cardiovasculare. In 1924 a fost rasplatit cu Premiul Nobel in Medicina pentru descoperirea sa.

Electrocardiograma reprezinta inregistrarea la suprafata corpului a variatiilor ciclice ale campului electric indus de activitatea cardiaca. Inima poate fi considerata o baterie, un generator de curent electric inclus intr-un volum conductor (corpul). Inima genereaza un camp electric ce poate fi evidentiat la suprafata corpului prin electrozi plasati pe tegument.

Graficul inregistrat este compus din urmatoarele elemente:

1.Unda P: raspandirea activitatii electrice in atriu si inceperea contractiei

2. Complexul QRS coincide cu activitatea electrica desfasurata in ventricule la inceputul contractiei.

3. Unda T coincide cu etapa de revenire a ventriculelor

ECG se face prin atasarea electrozilor pe piele la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor.Ei sunt conectati la un aparat care transforma impulsurile electrice intr-un grafic.

Ventriculii au masa musculara mai dezvoltata decat atriile pentru a face fata unei presiuni crescute, fapt ce explica aspectul mult mai larg al complexului QRS fata de unda P.

ECG arata: