Membrii genului Staphylococcus sunt coci gram-pozitivi asezati in gramezi neregulate, cultiva pe agar nutritiv sau pe medii hipersaline selective (mediul Chapman), facultativ anaerobi, catalaza pozitivi si oxidaza negativi.
Sunt imobili si nesporulati, gazduiti pe invelisurile omului si animalelor.
Sunt reprezentati la om de specia Staphylococcus aureus, stafilococul cu cel mai mare potential de patogenitate.
Intre 20 si 30% din persoanele normale gazduiesc S. Aureus in nari, iar un procent asemanator in colon. La personalul de spital proportia purtatorilor variind intre 40 si 70%. Prezenta pe tegumente este tranzitorie. Rezervorul nazal si cel intestinal sau leziunile stafilococice sunt cele care contamineaza tegumentul cu S. aureus. Autocontaminarea sau contaminarea personalului medical se produce chiar daca plaga sau fistula este protejata sub pansament.
Aparitia de noi leziuni este urmarea diseminarii S. Aureus dintr-o leziune anterioara sau din nas. De aceea este indicata antiseptizarea tegumentului la nivelul unui furuncul si aplicarea unei pomezi antistafilococice in nari pentru lichidarea portajului nazal.
Rezistenta la factorii de mediu este remarcabila. In puroi uscat, la adapost de lumina, supravietuiesc 2 3 luni. Moare dupa 30 de minute la 62 C caldura umeda. Fenolul in solutie 2% il omoara numai dupa 15 minute, iar alcoolul de 70 abia dupa 60 de minute.
In schimb, este foarte sensibil la hexaclorofen. Este rezistent la lizozim, la actiunea bactericida nespecifica a serului si a acizilor grasi de pe tegument.
Infectiile cu S. aureus sunt favorizate de deficiente ale apararii antiinfectioase locale (plagi, arsuri) sau sistemice (diabet, tulburari endocrine, carente nutritive, imaturitate, boala granulomatoasa cronica, tratament imunosupresiv). Infectiile evoleaza acut, uneori cronic, cu leziuni supurativ necrotice si de tromboflebita septica, imprejurare in care evolutia spre septicemie este posibila.
Infectiile cutanate. Cea mai frecventa stafilococie este foliculita, infectie a folicului pilos. Extinderea infectiei stafilococice si la glandele sebacee determina furunculul, iar extinderea la mai multe unitati pilosebacee, carbunculul sau furunculul antracoid. Stafilocociile regiunii nazo-geniene se pot extinde prin tromboflebita venei faciale spre sinusul venos intracranian, determinand stafilococia maligna a fetei. Stafilococia unitatilor piloseboreice si glandelor sudoripare din axila sau perineu o numim hidrosadenita. Stafilococii fracvente sunt si panaritiile, infectii ale tesuturilor periungveale, care se pot extinde la toate tecile tendinoase ale degetelor. Impetigo stafilococic este o infectie superficiala a epidermului. Sindromul stafilococic al pielii oparite este o forma grava de impetigo determinata de tulpini de S. Aureus, care produc toxina exfoliativa, la nou-nascuti, la pacientii imunosupresati.
Infectii ale mucoaselor. Otite medii, sinuzite sau pneumonii stafilococice pot complica virozele ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
