Accidentele Vasculare

Definitie

Accidentele vasculare acute ale creierului reprezintă, prin frecvenţa lor, capitolul cel mai important din patologia nervoasă. Orice tulburare circulatoare intensă şi bruscă produce leziuni cerebrale grave. Aceste leziuni sunt, în linii mari, de trei feluri: ramolismentul, hemoragia şi edemul cerebral.

Se numeste hemiplagie sindromul caracterrizat prin pierderea motilitatii voluntare a unei jumatati a corpului

Prin paraplagie se intelege paralizia celor doua member inferioare.Acest sindrom poate fi determinat de leziuni ale neuronului motor central sau de leziuni ale neuronului motor periferic..

Generalitati

Boala apare cu predominanţă la bătrâni, după vârsta de 60 de ani, cu arterioscleroză.

Debutul este acut. În tromboză, accidentul acut este adesea prevestit de mici semne ischemice care precede cu ore, zile, chiar săptămâni accidentul masiv. Aceste simptome premonitorii sunt sub formă de pareze discrete, parastezii care retrocedează total sau parţial. Ele sunt expresia trombozării progresive a unei artere.

Apoi brusc, bolnavul are o senzaţie de ameţeală, uneori cefalee şi greaţă; dacă este intersat un vas mare, simptomele sunt mai intense şi brutale, iar bolnavul îşi pierde conştiinţa.

Pierderea cunoştinţei, care nu este obligatorie, durează, de obicei, puţin în ramolismentele ischemice pure şi mici. În cele masive şi mai ales în hemoragiile cerebrale se instaleză, însă, o comă profundă.

Hemiplagia cerebrală vasculară are debut brusc şi evoluţie lentă şi parţial regresivă. Această evoluţie prezintă 2 faze: o fază iniţială care durează ore sau zile şi o fază ulterioară de stare care durează mai mult: luni, ani sau chiar toată viaţa. Termenul de hemiplagie este un cuvânt compus (hemi-jumătate, plegie-paralizie).

Perioada iniţială este caracterizată prin paralizia jumătăţii corpului de parte opusă leziunii cerebrale, cu următoarele simptome: paralizia este flască, cu reflexele osteotendinoase şi cutante abdominale diminuate sau chiar abolite, iar semnul Babinski prezent. Capul şi privire sunt adesea îndreptate spre partea opusă hemiplagiei.

În decurs de 1-3 săptămâni, hipotonia membrelor hemiplagice este treptat înlocuită printr-o hipertonie musculară, cu hiperreflexie osteotendinoasă, iar semnul Babinski păstrat. Concomitent, deviaţia conjugată a capului şi privirii spre partea opusă se reduce treptat şi, apoi, dispare.

Perioada a II-a este anunţată de instalarea hipertoniei şi a hiperreflexei. Este perioada de hemiplagie în contractură, opusă perioadei iniţiale de hemiplagie flască. Contractura are particularitatea că este mai intensă la începutul mişcării pasive imprimate segmentului respectiv şi cedează, apoi, în cursul desfăşurării acestei mişcări.

Motilitatea voluntară reapare încet şi incomplet. Recuperarea mişcarilor se face, mai ales, în segmentele proximale (în articulaţia umărului şi a şoldului), iar mişcările sunt limitate. Bolnavul reuşeşte să meargă după un interval variabil de la un caz la altul, dar mersul este dificil şi are un aspect particular; membrul inferior este mişcat ca un stâlp rigid după articulaţia şoldului şi la fiecare pas descrie un arc de cerc în afară. (“mers cosind”).

Faţa poate fi sau nu prinsă, după sediul leziunii cerebrale. Paralizia facială este de tip central, adică prinde muşchiul feţei, dar respectă muşchii frunţii şi obicularul pleoapelor. Nu este, de obicei, o paralizie intensă. Asimetria facială se accentuează când bolnavul vorbeşte sau contractă voluntar muşchii feţei, dar se atenuează dacă bolnavul râde sau plânge.

Boala apare cu predominanţă la bătrâni, după vârsta de 60 de ani, cu arterioscleroză.

Debutul este acut. În tromboză, accidentul acut este adesea prevestit de mici semne ischemice care precede cu ore, zile, chiar săptămâni accidentul masiv. Aceste simptome premonitorii sunt sub formă de pareze discrete, parastezii care retrocedează total sau parţial. Ele sunt expresia trombozării progresive a unei artere.

Encefalopatia hipertensiva are ca debut clinic cefalee intensă, în cască sau în cerc, rezistenţă la antinevralgice. Cefaleea este însoţită de greaţă şi vărsături care uşurează, parţial pe bolnav (prin deshidratare). Apare, uneori, rigiditatea cefei, convulsii localizate sau generalizate, sau semnul Babinski discret şi intermitent. Faţa bolnavului poate lua aspect împăstat, buhăit, printr-un edem discret şi difuz al frunţii, pleoapelor şi feţei. Venele temporale şi nazale sunt proeminente. Bolnavul are o stare de obnubilare psihică, de torpoare intelectuala.

Tipurile anatomo-clinice cele mai insemnate sunt:

- hemiplagiile pedunculare

a) sindromul lui Weber – hemiplegie de partea opusa leziunii, asociata cu paralizia nervului oculomotor comun de partea leziunii.

b) sindromul lui Benedict de partea opusa leziunii o hemipareza asociata cu tulburari cerebeloase si miscari involuntare.

- hemiplegii protuberantiale

a) sindromul lui milard-hemiplegie de partea opusa leziunii asociata cu paralizie homolaterala a perechii a VII-a si a VI-a de nervi cranieni.

b) sindroamele de tipul Foville-sunt paralizii ale miscarilor de lateralitate a globilor