Rasa Țurcană

Ţurcana este o rasă locală de munte, care se mai creşte astăzi şi în regiunile de coline, ca şi în unele regiuni de şes. Oaia Ţurcană este cunoscută în literatura de specialitate şi sub alte denumiri, din care cele mai de seama sunt: oaia bârsana din Ţara Bârsei; ţuşcă sau ciuşcă, denumire sub care este cunoscută în literatura sovietică; ratzka, denumire ungară; Zackel, denumire germană si altele.

Originea si aria de răspândire.

După mai mulţi cercetători oaia ţurcana provine din Ovis vignei arcar. Aria de răspandire a oilor ţurcane în afară de România mai cuprinde unele regiuni din Moldova, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Grecia si Turcia.

Rasa Ţurcană cu toate varietaţile sale împreuna cu oaia Stogoşă constituie grupa oilor cu lână mixta si groasa care actualment ela noi in ţara reprezintă circa 60% din totalul efectivului ovin şi cuprinde cele mai întinse teritorii din ţară si în special părţile muntoase si de coline din regiunile Piteşi, Craiova, Hunedoara, Cluj, Timişoara.

Oilor ţurcane li se atribuie o importanţă economică minoră, urmând ca acele care se găsesc in sudul şi sud-vestul ţarii sa fie înlocuite de oi cu lăna fină şi semifină, iar acele din nordul şi centrul Moldovei să fie ameliorate cu rasa Karakul.

Caractere de rasă.

Principalele caractere de rasă ale oilor ţurcane sunt următoarele:

-producţie mixta: lapte, lână şi pielicele;

- lână groasă şi mixtă, de culoare diferită după varietaţi: albă, neagră cu diferite nuanţe şi alb-vânătă(brumărie), acoperă tot corpul pe cap până la frunte, pe membre până deasupra genunchilor şi jaretelor;

- talie potrivit de mare;

- trunchiul de formă dreptunghiulară lung potrivit de adânc şi de larg, sprijinit pe membre subţiri şi puternice; coadă lungă şi subţire;

- animalele sun tardive rustice şi rezistente.

În general materialul ovin aparţinând acestei rase prezintă caracterul specific oilor rustice şi tardive. Rasa Ţurcană se încadrează mai mult în tipul dolicomorf, spre deosebire de rasa Ţigaie care aparţine tipului mezomorf.

Înălţimea la grebăn la oi este de 63,2 cm , variind între 54 si 67 cm iar la berbeci 71,6 cm, cu variaţii între 66 şi 75 cm. Greutatea corporală la oi este medie de 37,2 kg cu variaţii individuale între 32 şi 53 Kg, iar la berbeci 53,4 kg, variind între 43si 68 kg. Capul la Ţurcană este mai alungit decât la Ţigaie şi cu un profil drept la femele şi uşor convex la masculi. Ochii au o privire vioaie, expresivă. Oile în majoritatea cazurilor au coarne mici sau coarne rudimentare. Berbeci au coarne bine dezvoltate, răsucite într-o spirală mai întinsă decât la Ţigaie şi îndreptată în lături.

Lungimea coarnelor la berbeci este în medie de 62 cm. Urechile sunt mici, gâtul alungit şi subţire; grebănul, spinarea şi şalele relativ înguste; coapsele şi fesele slab dezvoltate; membrele sunt puternice cu articulaţii solide şi cu unghii consistente, adaptate la drumuri lungi. Ugerul bine dezvoltat cu sfârcuri destul de mari; coada lungă de 30- 36 cm, având 14-24 vertebre coccigiene. Ţurcana este o rasă rustică, rezistentă la boli şi intemperii, adaptate condiţiilor vitrege de mediu şi potrivită pentru regiunile muntoase cu precipitaţii atmosferice foarte mari.

Producţiile rasei Ţurcană.

Producţia de lână. Oaia Ţurcană are o lână mixtă compusă în general din fibre groase şi lungi şi fibre subţiri şi scurte la care se mai adaugă un procent variabil de fibre intermediare iar câteodată şi fibre moarte. Fibrele groase formează scheletul şuviţelor şi le imprimă acestora un aspect pronunţat conic cu vărful ascuţit de pe care ploaia se scurge cu uşurinţă.