Râile Ovinelor

RÂILE OVINELOR

Cele mai cunoscute râi întalnite la ovine sunt: râia psoroptică, râia sarcoptică şi râia corioptică. Sunt foarte răspândite, extrem de contagioase şi produc pagube economice însemnate. Râile sunt boli carantinabile.

1. Râia psoroptică

Este cea mai importantă râie la ovine. Când apare se declară şi se constituie carantină de gradul III. Se manifestă ca o dermatită pruriginoasă cu evoluţie enzootică, însoţită de pierderea lânii, formarea crustelor, hipercheratoză şi slăbire. Are o evoluţie mai gravă în sezonul hivernal.

Au fost consemnate nouă varietăţi de Psoroptes care sunt reduse la cinci in anul 1958 de către Sweatman, iar in zilele noastre vorbim de trei specii. (16,17)

Etiologie:

Psoroptes ovis

Toate stadiile de P. ovis sunt uşor de recunoscut datorită ventuzelor în formă de trompetă, fiind situate în vârful celor trei pretarse. Ventuzele lipsesc doar de pe perechea patru de picioare la mascul şi de pe perechea trei la femelă. Aceste perechi de membre sunt prevăzute cu sete lungi, asemănătoare unui bici.

La mascul, extremitatea posterioară a corpului este prevăzută cu o pereche de tuberculi copulatori, pe suprafaţa cărora se găsesc câteva sete. Aceşti tuberculi sunt prezenţi şi la femelele imature, dispărând când ajung la maturitate.

Conductul alimentar al acarianului este alcatuit din intestin anterior, intestin mijlociu şi intestin posterior.

Intestinul anterior este căptuşit de o cuticulă, fiind divizat în: cavitate pre-orală, faringe musculos şi esofag.

Intestinul mijlociu cuprinde trei zone: stomacul (cu ventriculi bilobaţi), colonul şi post-colonul. La rândul său stomacul este alcătuit din două tipuri de celule: tipul I şi tipul II. Celulele de tip I sunt cuboidale sau scvamoase, în funcţie de plenitudinea intestinului şi prezintă mai mulţi microvili scurţi, un nucleu bazal, un reticul endoplasmatic rugos, bine dezvoltat şi alte componente care atestă o activitate secretorie intensă. Celulele de tip II sunt foarte numeroase şi prezintă o extinsă reţea microtubulară la polul apical, precum şi vacuole digestive dispuse bazal, ceea ce demonstrează activitatea de digestie intracelulară. Aceste celule protuberează, apoi, în lumenul intestinal, se desprind şi flotează, după care degenerează. Colonul şi post-colonul sunt căptuşite cu celule asemănătoare celor din stomac, doar că epiteliul post-colonului conţine microvili mai lungi. Se pare că aceste celule nu ajung în lumenul intestinal. În cele două zone se desfăşoară o importantă activitate absorbtivă.

Intestinul posterior este căptuşit de o cuticulă, iar materiile fecale ale acarianului sunt eliminate printr-un atriu anal, tapetat de aceeaşi cuticulă.

P. ovis are un corp de dimensiuni mari, uşor alungit, de culoare albă-gălbuie. Femela măsoară 600-860 x 450-560 micrometri, iar masculul este mai mic: 470-600 x 340-400 micrometri.(10, 16,17)

Ciclul biologic:

Cuprinde cinci stadii: ou, larvă hexapodă, protonimfă, tritonimfă şi adult. Femelele fecundate depun până la 300 de ouă. Acestea au dimensiuni mari, de aproximativ 250 micrometri şi sunt ovale. După o perioadă de incubaţie de 1-3 zile eclozionează larvele, care măsoară aproximativ 330 micrometri. Larva năpârleşte şi devine protonimfă, de unde se formează tritonimfa, care se transforă în adult. Fiecare stadiu durează 2-4 zile fiecare, în funcţie de grosimea lânii sau a crustelor şi de influenţa factorilor de mediu. După fiecare napârlire urmează o scurtă perioadă de quiescenţă, de 12 ore.

Masculii se cuplează cu o tritonimfă şi foarte rar cu o protonimfă, rămânând ataşaţi până cand femela devine matură şi are loc fecundarea. Femelele sunt mai numeroase decât masculii, ceea ce face ca un mascul să se acupleze cu 2-3 femele.

Femelele fecundate pot depune primul ou după o perioadă de 9-10 zile post ecloziune, dar de regulă perioada prepatentă este de 10-22 de zile. Trăiesc la suprafaţa pielii fără a săpa galerii.(10,16,17)

Femelele trăiesc 4-6 săptămâni , timp în care depun aproximativ 300 de ouă, iar masculii trăiesc 3-5 săptămâni.(9,16,17)