Pancreasul

Pancreas-ul este un organ din aparatul digestiv şi endocrin care îndeplineşte două funcţii majore: exocrină ( produce sucul pancreatic care conţine enzime digestive) şi endocrină ( produce mulţi hormoni importanţi,incluzând şi insulina). [4, 10]

Pancreasul are o pozitie transversala in partea superioara a abdomenului: unul din capete se afla in potcoava duodenului, iar celalalt atinge suprarenala si splina. [3]

Este o glandă situată sub stomac, de formă alungită, cu o greutate de circa 70 g. Are atât o secreţie externă (exocrină) necesară digestiei, cât şi o secreţie internă (endocrină) necesare în reglajul glicemiei. Secreţia externă numită şi suc pancreatic, se varsă în intestinul subţire. Acţiunea lui influenţează în special substanţele adipoase. Este bogat în enzime: amilaza (care transformă glucidele în glucoză), maltaza (maltoza, în glucoză), tripsina (care scoate aminoacizii pe rând din protide şi peptide), lipaza (grăsimile cu acizi graşi şi glicerina), carbonaţi şi bicarbonaţi de Na, care dau alcalinitatea sucului pancreatic. Secreţia internă este insulina, care reglează cantitatea de zahăr din sânge, reţinând surplusul de glucoză sub formă de glicogen, la nivelul ficatului. Lipsa insulinei duce la o boală foarte gravă, numită diabet zaharat. Pancreasul secretă enzime vitale pentru organism. În caz că se consumă multe alimente prelucrate industrial, se solicită dirijarea unui număr mare de enzime în stomac şi intestin. În felul acesta, este compromisă imunitatea, prin scăderea aportului enzimatic al funcţiilor imunitare. Enzimele au multiple roluri: de rupere a alimentelor în bucăţi mai mici; determină lanţul reacţiilor chimice care duc la nutrienţi; sinteza unor substanţe; determină aglomerarea de atomi în molecule etc. [4]

PANCREASUL EXOCRIN

Notiuni de morfofiziologie

Desfasurarea normala a digestiei in intestinul subtirepre supune prezenta obligatorie intraluminala a secretiei pancreasului exocrin. De altfel acesta, impreuna cu duodenul, formeaza ceea ce unii numesc „blocul duodeno-pancreatic”, inclus intr-o constelatie compusa, pe de o parte, din stomac sip e de alta parte, din pancreasul exocrine si caile biliare extrahepatice; unitatea acestei constelatii este embriologica, functionala si fiziopatologica.

Morfo-functional, pancreasul este format din acini glandulari de tip seros, asemamantop celor salivari care secreta proenzimele si enzimele sucului pancreatic.

Sucul pancreatic are o densitate de 1020 - 1030, pH = 8.0 - 8.3 si se prezinta sub forma unui lichid incolor, vascos, limpede, uneori coagulabil, ce contine apa, substante anorganice si organice.

Substante anorganice sunt anioni si cationii.

Apa difuzeaza pe baza gradientelor osmotice, create de transformarile ionice. Bicarbonatii provin din metabolismul H2CO3 sau din sange; alcaloza metabolica sau respiratorie scade nivelul acesta. Bicarbonatii sunt excretati in suc mai ales de cellule ductale.

Constituienti organici ai sucului pancreatic sunt reprezentati de mucoproteine si de urmatoarele grupe de enzime secretate de acizii glandulari: enzime amilolitice care, ca si cea din saliva, scindeaza legaturile 1-4 glicozitice din amidon si glicogen; spre deosebire de ptialina, amilaza pancreatica scindeaza si amidonul nefiert;

Enzime endopeptidaze: tripsina, chimotripsina si elastaza. Nici tripsina si nici chimotripsina nu actioneaza asupra tesutului pancreatic datorita unor inhibitori specifici ai actiunii lor.

Enzime enzopeptidaze: carboxipeptidaze si leucinaminopeptidaze.

Enzime lipolitice reprezentate de: lipaza, fosfolipaza si colesterolesteraza.

In rezumat, sucul pancreatic este un asmestec format din:

• Secretia canaliculara – ductala de consistenta si aspect chilos, ce contine 98,7% apa si o concentratie mare de Na+,

• Secretia acinara de proenzime, ulterior activate, si enzime active, care intervin in digestia lipidelor, proteinelor si hidrocarbonatelor.

Controlul secretiei pancreatice este neuro-umoral.

Stimulii, care, pe cale vagala, declanseaza secretia reflex neconditionata a pancreasului exocrin, provin de la nivelul mucoasei bucale si a altor zone receptoare. Simpaticul pare a nu avea actiune excitosecretoare. Pe aceleasi cai vegetative sunt transmisi si stimulii dolorigeni: durerea pancreatica este intensa, persistenta si remitenta. Ea se incadreaza in sindromul „pancreatic-solar”.

Controlul hormonal de reglare a secretiei pancreatice are la baza secretina si colecistokinina secretate de celulele endocrine duodenale ca urmare a stimularii lor de catre alimente. Secretina declanseaza secretia unui suc pancreatic sarac in enzime si bogat in bicarbonat de sodiu.

Functia exocrina a pancreasului. In digestie, sucul pancreatic indeplineste functii importante:

- Neutralizeaza aciditatea chimului gastric, realizand conditii optime de actiune a enzimelor pancreatice si intestinale;

- Continua digestia lipidelor, glucidelor si proteidelor, prin echipamentul sau enzimatic complex;

- Este implicat in mentinerea homeostaziei generale hidroelectrolitice si acidobazice prin cantitatea de apa si substante minerale pa care le contine.

De remarcat capacitateade adaptare a compozitiei sucului pancreatic la continutul duodenului, prin predominenta, dupa necesitati, a valentelor alcaline sau enzimatice. [1]

Fiziopatologia secretiei pancreatice

Activitatea complexa a sucului pancreatic, ca efector final al procesului de digestie ce confera alimentelor posibilitatea de a fi absorbite, se datoreste compozitiei specifice si proprietatilor acestui suc.

Secretia pancreatica este elaborata intermitent, stimulata de alimentatie, si atinge circa 1000 ml/24; controlul fiziologic al mecanismului de secretie are loc in 3 faze si include mecanisme nervoase si umorale. Faza cefalica este un mecanism reflex mediat de vag; faza gastica – umorala – este mediate de gastrina; faza intestinala – de asemenea umorala – este mediata de hormonii eliberati de mucoasa duodenala.