Metode și Tehnici Moderne de Abatorizare a Animalelor

I. METODE SI TEHNICI MODERNE DE ABATORIZARE A ANIMALELOR

Industria de carne a rămas cu mult în urma altor industrii. Motivul este acela că pană recent variaţiile biologice ale materiei prime au făcut foarte dificilă abatorizarea. Totuşi dezvoltarea rapidă a tehnicilor computerizate, a senzorilor mai sofisticaţi a facilitat progresul automatizării în industria de carne pe parcursul ultimei decade. În mai multe ţari industrializate există o creştere a deficitului de muncă.

În comparaţie cu majoritatea altor industrii mediu de muncă în industria de carne este caracterizat de zgomot, umiditate, frig şi munca sub presiune. Având de a face cu sacrificarea animalelor, separarea şi mutarea diferitelor componente ale carcaselor şi debarasarea de deşeuri este solicitant din punct de vedere psihic, şi pentru unii chiar insuportabil. Industria de carne nu este prin urmare foarte atractivă pentru cei tineri. Pentru a depaşi problemele legate de lipsa personalului şi pentru a obţine rezultate mai bune de la cel existent, industria de carne a fost supusă unei presiuni crescânde pentru a automatiza muncile grele ale producţiei de carne.

Această presiune a fost crescută în Europa prin creşterea totala a consumului de carne in ultimul deceniu si prin cresterea presiunii in procesarea carnii (CHRISTENSEN, L. 1997).

Cu toate acestea automatizarea întotdeauna presupune investiţii mari. Un timp recuperabil al acestei investiţii este rezonabil doar in industriile cu volume mari ale producţiei şi costuri mari cu salariile. Aici există riscul suplimentar pentru că automatizarea produce mai multă muncă repetitivă si neinteresantă, agravând potenţialele deficite de muncă. Automatizarea profitabilă a proceselor în industria de carne necesită un anumit grad de uniformitate a materiei prime. Acesta este principalul motiv pentru care automatizarea a ajuns mult mai departe in industria de prelucrare a porcilor, găinilor şi mieilor decât în sectorul bovinelor. Automatizarea are potenţialul de a crea produse finite de o calitate mai uniformă. Dacă masinăriile sunt curăţate şi sterilizate corespunzător devine posibilă realizarea unor produse mai sigure. Cu toate acestea daca aceste standarde înalte de igiena nu sunt menţinute, producţia automatizată poate compromite siguranţa cărnii.

În industria prelucrării carcaselor de bovine primul echipament robotic utilizat a fost cel folosit la secţionarea unei carcase complete in două jumătati egale. Mai mulţi fabricanţi produc asemenea echipamente care înlocuiesc în special acest proces manual greu. Totuşi performanţa acestui echipament nu este înca satisfăcatoare din punct de vedere al acurateţei tăieturii pe centru a coloanei vertebrale şi a problemelor de igienă care apar datorită depozitării prafului de oase şi a altor particule pe suprafeţele comestibile ale carcasei.

Pe parcursul anului 1980 un proiect australian foarte ambiţios numit ‘Fututech’ a fost demarat, cu scopul de a automatiza complet procesul de abatorizare a taurinelor. Din mai multe motive acest proiect a eşuat şi a fost abandonat. Alte încercari pentru automatizarea procesului de abatorizare a taurinelor au fost facute în US de Texas Beef Group şi în UK de Universitatea din Bristol. Nici una dintre acestea nu a rezultat într-un echipament comercial pentru industrie. Echipamentele semi-automate pentru sortarea carcaselor de carne de vacă au fost realizate de companiile din Danemarca, Germania, Australia si Canada. Toate sunt bazate pe analiza vizuală a imaginii (VIA). Unele dintre ele sunt folosite în producţia zilnică chiar dacă nici una nu a fost aprobată de UE (CHRISTENSEN, L. 1997).

Sacrificarea automatizată a oilor si mieilor s-a răspandit în principal în Australia si Noua Zeelandă. Intitutul de Cercetare Industrială a Cărnii din Noua Zeelanda (MIRINZ) a fost activă în principal în această zonă. Mai multe operaţii manuale au fost mecanizate , îmbunatăţind atât eficienţa procesului cât şi igiena, dar totuşi sacrificarea mieilor nu a fost complet automatizată. Dimpotrivă sacrificarea şi prepararea automatizată a păsarilor se desfasoară pe linii de mare viteză, păsarile trebuind să aibă aceeaşi formă si mărime. Cercetările recente utilizând roboţi pe bază de senzori pentru a îmbunătăţi procesul de tăiere s-a desfăşurat şi în Anglia şi America, totuşi nici unul din aceste proiecte nefiind comercializate.

În acest capitol va fi vorba , în principal despre sacrificarea automatizată a porcilor. Danemarca a fost pentru mulţi ani lider în procesele automatizate primare şi secundare în sacrificarea porcilor. Aceasta a fost parţial datorită costurilor mari cu mâna de lucru, dar şi datorită structurilor cooperative din industria de carne daneză, care a investit in cercetari pentru automatizarea procesului.

I. 1. Realizările actuale ale roboţilor în industria de carne

Roboţii standard au fost folosiţi de mulţi ani, în multe ramuri ale industriei. Totuşi, în domeniul cărnii a fost dificil să se introducă roboţii industriali standard din mai multe motive , dintre care:

- condiţiile dure de mediu din industria cărnii

- viteza, rezistenţa si costurile roboţilor

- complexitatea proceselor de manipulare a materialului biologic

- divizarea

Utilizarea echipamentului automatic specializat a fost prin urmare ţelul dominant pentru sectorul cărnii. Cu toate acestea, roboţii standard folosiţi in combinaţie cu tehnologii video complexe, au pus bazele dezvoltării roboţilor specializaţi pentru industria de carne. Aceste tehnologii au grăbit procesul de dezvoltare şi au ajutat la găsirea unor soluţii care pur si simplu nu erau posibile acum câţiva ani în urma.

Pe parcursul ultimului an roboţii industriali cu nume ca ‘Clean Room Robot’, ‘Envirobot’ si ‘Shiny Robot’ au fost introduşi în industria cărnii. Firma ‘Cercetari industriale’ din Noua Zeelandă, a utilizat envirobotul pentru mânuirea produselor organice în medii dure , cum e industria mâncării. A fost utilizată în special pentru abatoarele din Australia si Noua Zeelanda, unde este folosită pentru tăieturile în ‘Y’, pentru jupuirea şi tăierea carcaselor de miel, şi pentru tăierea sternului la carcasele de bovine. Envirobotul este facut din oţel inoxidabil şi rezistă la substanţele de curăţat dure, şi la mediul umed şi coroziv din abatoare (PURNELL, G. 1998).

Compania germană KUKA Roboter GmbH a inventat un robot care este capabil să reziste la mediul dur din abator. În prezent el este instalat la abatorul ‘Gilde HedOp’ din Norvegia şi la abatorul FACCSA din Spania. Robotul care face anumite tăieturi şi imprimări cu cerneală a carcaselor de porc este ghidat de o cameră cu infraroşu. Robotul Kuka pare să ofere o soluţie mai ieftină la problemele pe care le prezintă mediul dintr-un abator, decât Envirobotul. Compania germană imt-Peter Nagler GmbH a inventat un robot pentru ambalare la viteză mare a hot-dog ului , şuncii şi a altor produse similare. Acest sistem ar trebui să intre destul de uşor pe piaţă şi înlocuieşte munca grea manuală, care consumă mult timp si prezintă riscuri importante de igienă. Roboţii industriali tradiţionali au o utilizarea crescândă la împachetarea si paletizarea produselor alimentare deoarece acestea au o formă bine definită şi sunt uşor de mânuit de către roboţii tradiţionali (MADSEN, K. B. (1994).