Intoxicația cu Datura La Animalele Domestice

INTRODUCERE

Datura pare sa fie specia care este implicata in intoxicatia cu alcaloizi tropani reprezentati de hiosciamina, scopolamina si atropina. Intoxicatia cu Datura este posibila la toate speciile, dar cele mai sensibile specii raman cabalinele si suinele. Sunt buruieni anuale care pot invada si contamina culturi anuale de porumb, sorg, soia, seminte de in si fiind recoltate impreuna cu furajele comestibile produc intoxicatii.

Familia Solanaceae cuprind mai multe genuri, care sunt toxice datorita alcaloizilor tropani, respectiv atropina si scolopamina. Genurile cu importanta toxicologica sunt: Genul Atropa (Belladonna) , Hyoscymus (maselarita) , Brugmansia ( trompeta inger ) si Datura ( jimsonweed ) ( Burrows si Tyrl , 2001). Dintre acestea numai genul Datura pare sa aiba o semnificatie veterinara. Datura stramonium L. ( jimsonweed , ghimpe comun de mere ) si D. ferox L. ( ghimpe mare de mere ), provin probabil din America tropicala ( Henderson , 2001) .Ambele spp. . acum au o distributie cosmopolita( Henderson , 2001) peste tot in lume , prin urmare,prezinta importanta in ceea ce priveste efectivele de animale . Plantele au frunze urat mirositoare si capsule de fructe spinoase prin care cele doua specii pot fi identificate cu usurinta (Henderson si Anderson , 1966). A treia specie D. Innoxia, cu subspecia innoxia ( ghimpe puf de mere ) poate , de asemenea, sa apara in zonele cultivate ( Henderson , 2001)

Alcaloizii tropani, antagonisti ai receptorilor muscarinici

Cel mai cunoscut drog in acest grup in practica veterinara este atropina ( Adams , 2001; Brown si Taylor , 2001) Acesta este un ester de tropina si acid l - tropic.. Intr-o planta apare ca acest izomer activ , l - hiosciamina , dar in timpul extractiei comerciale este convertita chimic in atropina ( Budavari , 1996).

Scopolamina ( hioscina ) este similar unui ester de scopine si acidului L - tropic

Hiosciamina si scopolamina sunt principalele componente toxice ale D. stramonium ( Watt si Breyer - Brandwijk , 1962) si predominant scopolamina care a D. ferox ( Springhall si Seawright , 1972 , citat de Everist , 1974) .

MECANISMUL antagonisti ai receptorilor muscarinici

ACTIUNE

concura cu acetilcolina ( ACH) pentru un siteus comun cu caracter obligatoriu pe receptorii muscarinici si , astfel, bloca actiunea de ACH de la site-uri muscarinici neuroeffector asupra musculaturii netede si cardiace , celulele glandei , in ganglionii periferice si in sistemul nervos central ( CNS ) . In general, acestea provoaca putin blocada de la site-uri receptorului nicotinic ( Brown si Taylor , 2001) .

Semne de intoxicatie la om , atropina la doze terapeutice nu are practic nici un efect detectabil asupra SNC in timp ce scopolamina , care traverseaza mai usor bariera hemato - creier , produce SNC depresie manifestat ca somnolenta , amnezie si oboseala . Euphoria este , de asemenea, intalnite .

Efectele toxice acute observate frecvent cu atropina sunt midriaza si cicloplegia ,mucoase uscate si tahicardie .

doze mai mari duce la excitatie a SNC-ului nervos central neliniste , iritabilitate , dezorientare , halucinatii si delir .

La doze mai mari , stimularea este urmata de depresie circulatorie si insuficienta respiratorie , dupa o perioada de paralizie si coma ( Brown si Taylor , 2001) . Desi oamenii sunt foarte sensibile la otravire , atropina are un indice terapeutic extrem de larga in om , decese fiind rare chiar si in cazuri de brut de peste doza sau otravire .