Gestiunea economică a firmelor zoo-veterinare

Gestiunea poate fi comparată cu conducerea unei nave care presupune în mod necesar observarea permanentă a tabloului de bord în vederea luării deciziilor cu privire la mersul acesteia . Astfel, un bun manager trebuie să dispună în orice moment de un arsenal de indici. Aceştia formează un adevărat tablou de bord ce furnizează informaţii necesare privind structura, activitatea, solvabilitatea şi rentabilitatea societăţii. Unul dintre cei mai importanţi indicatori îl reprezintă bilanţul contabil.

Acesta este un model de gestiune autonom, integrat tehnicilor şi instrumentelor de investigaţie necesare fundamentării competente a deciziilor.Acesta reprezintă un tablou de calcul care arată situaţia concentrată a activului şi pasivului unei societăţi comerciale. în condiţiile economiei de piaţă, datele conţinute în bilanţ oferă o imagine reală şi complexă asupra situaţiei economice şi financiare a fiecărui agent economic.Informaţiile furnizate sunt necesare atât unităţii economice cât şi terţilor reprezentaţi de clienţi furnizori, bănci, investitori. Bilanţul este o oglindă economică a activităţii unităţii patrimoniale, asigurând prezentarea generalizată şi sintetizată, în etalon valoric, la un moment dat a elementelor patrimoniale şi a rezultatelor activităţii.

Cuvantul de bilanţ provine de la. cuvântul italian bilancia , care are la bază lătineştele bi şi lanx , simbolizând o balanţă cu două talere. Unul din talere reprezintă valoarea activului iar celălalt valoarea pasivului.

Structural, bilanţul cuprinde ACTIVUL BILANŢIER, care este format din active imobilizate şi active circulante.

Activele imobilizate cuprind toate valorile economice de investiţie a căror perioadă de utilizare şi lichiditate este mai mare de un an.

Activele circulante , denumite şi active curente, îşi schimbă forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic. Cu ocazia încheierii fiecărui ciclu de exploatare, intervin diverse forme concrete de active circulate

PASIVUL BILANŢIER este alcătuit din :

Capitaluri proprii, ce corespund finanţării proprii a bunurilor economice aflate în circuitul patrimonial. în această categorie intră :

- capitalul social;

-rezervele;

-rezultatul exerciţiului;

- subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele.

Capitalul străin sau datoriile, reprezintă resursele furnizate de terţi pentru care unitatea trebuie să acorde un echivalent valoric.

Documentele justificative - materia primă în gestiunea economică

în acelaşi mod în care un doctor veterinar îşi pregăteşte din timp materialele necesare şi un bun manager trebuie să cunoască şi să folosească mijloacele de lucru ale contabilităţii concretizate în documente de evidenţă şi registre.

Legea contabilităţii stabileşte că orice operaţie economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Aceste documente angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat.

Clasificarea documentelor economice se face după mai multe criterii şi anume :

După natura operaţiilor pentru care sunt destinate, documen¬tele economice se grupează astfel :

1. documente privind activitatea financiar - contabilă; din această grupă fac parte documente privind mijloacele fixe, materialele, produsele şi mărfurile, mijloacele băneşti şi în decontare, procesele economice, salariile, sursele economice, rezultatele financiare ;

2. documente pentru alte feluri de activităţi, care nu constituie acte justificative ce stau la baza înregistrărilor contabile, cum ar fi cele privind activitatea de cercetare, proiectare, investiţii, programarea şi urmărirea producţiei, întreţinerea şi reparaţiile utilajelor, documente privind activitatea de control tehnic de calitate, personal, informatică, protecţia muncii, secretariat-administrativ; coordonarea lucrărilor edilitare, stabilirea preţurilor şi tarifelor.