1.1.Istoricul bolii Turbarea este o maladie infectioasa cunoscuta inca din antichitate (Babilon Codex sec 23 I.C.). Cuvantul grecesc lyssa, utilizat pentru desemnarea rabiei, inseamna nebunie. Cuvantul rabie provine de la latinescul "rabiere" (a fi violent) derivat din sanscrita veche "rabhas" (care inseamna tot a fi violent). Alte denumiri ale bolii sunt turbare sau hidrofobie (in limba greaca ,,frica de apa") . Pentru imunizarea antirabica, Pasteur a folosit maduva spinarii de la iepuri inoculati subdural cu virus rabic fix, aceasta fiind uscata in prealabil la temperatura de 22oC, in conditii de intuneric si in prezenta hidratului de potasiu timp de 1 pana la 15 zile. Tratamentul antirabic a fost aplicat pentru prima data de Pasteur, in 1883, la caini si apoi in 1885 la om. In scurt timp, metoda pasteuriana s-a extins in toata lumea. Primul institut antirabic este infiintat la Odesa, de Gamaleia (1886), iar al doilea, la Bucuresti, de catre Victor Babes (1888). In 1889, V. Babes si Lepp au aratat ca in sangele animalelor imunizate contra turbarii apar anticorpi specifici, care neutralizeaza virusul rabic, atat tulpina fixa cat si cea de strada ,,in vitro", fiind, astfel, primii care au folosit serul antirabic in tratamentul oamenilor muscati de animale turbate. Roux si Nocard (1890), au stabilit ca saliva animalelor infectate cu virus rabic de strada devine virulenta cu 3 - 8 zile inainte de aparitia primelor simptome de turbare. In 1892, V. Babes a descris modificarile histopatologice in sistemul nervos central si a semnalat prezenta unor incluzii oxifile in citoplasma celulelor nervoase, fara sa arate, insa, importanta lor pentru diagnosticul turbarii. In 1903, Negri demonstreaza specificitatea incluziilor descrise de Babes, care au fost denumite ,,corpusculii lui Negri". In 1950, la Congresul International de Microbiologie din Praga, aceasta denumire s-a rectificat si astazi incluziile patognomonice din turbare poarta denumirea de ,,corpusculii Babes - Negri". Ulterior, s-au elaborat metode de preparare a serului antirabic si a gamaglobulinelor specifice, care se folosesc tot mai larg in tratamentul antirabic al oamenilor grav muscati. De asemenea, s-au elaborat metode noi de preparare a vaccinurilor antirabice vii din tulpini avianizate, a vaccinurilor uscate, etc. In tara noastra, in 1957, Popovici si colab., au elaborat o metoda de preparare a vaccinului antirabic din virus fix viu, nemodificat, adsorbit pe hidroxid de aluminiu, care s-a folosit mult timp in tratamentul profilactic al turbarii la om in tara noastra. Descoperiri importante s-au facut si in domeniul etiologiei, patogeniei si epizootologiei turbarii. S-a reusit cultivarea virusului rabic in culturi de tesuturi, in oua embrionate, in tumori maligne ,,in vivo" si ,,in vitro", constatandu-se ca virusul formeaza incluzii oxifile nu numai in celulele nervoase, dar si in celulele epiteliale din cornee, amigdale, membrana corialantoidiana a embrionului de gaina, in celulele tumorale, etc, virusul rabic nefiind strict neurotrop. S-a stabilit de asemenea, ca in organismul infectat virusul se propaga centripet si centrifug nu numai pe traiectul nervilor, dar si pe cale sanguina si limfatica; virusul nu este stabil ci se poate modifica relativ usor sub influenta conditiilor de mediu, observandu-se ca, in diferite zone, se intalnesc tulpini de virus ce se deosebesc ca virulenta si patogenitate. In prezent, aceasta maladie este practic disparuta la om in majoritatea tarilor dezvoltate, dar continua sa reprezinte o problema majora de sanatate publica in multe tari din Asia si in Africa . 1.2. Importanta bolii Turbarea a fost inregistrata, cu o frecventa variabila, in toate continentele. Unele tari, favorizate de pozitia geografica, dar si de urma unor masuri dractice, au reusit sa devina si sa se mentina inde mne de boala. In general, incidenta cazurilor de turbare au variat si variaza in limite foarte largi de la o tara la alta, fiind conditionata de o serie de factori, printre care un rol important revine masurilor-sanitar-veterinare. In cazul aplicarii cu severitate a acestor masuri sanitar veterinare si a celor de imunoprofilaxie, turbarea a putut fi lichidata in numeroase tari . In tara noastra, ca urmare a masurilor de distrugere a focarului epizoogen si de vaccinare a cainilor, numarul cazurilor de turbare este in continuua scadere. Turbarea este o boala cu o mare importanta economica, dar si cu importanta sanitara. Astfel, in tarile contaminate de turbare, importanta economica a bolii rezulta, pe de o parte, din pierderile directe, prin mortalitate, iar pe de alta parte, prin aceea ca actiunile de prevenire si combatere a bolii impovareaza greu bugetele statelor respective. Anual, pe glob, zeci de mii de persoane sunt supuse tratamentului antirabic de necesitate si sute de mii de animale supuse imunizarilor antirabice preventive sau de necesitate. Acest lucru reflecta sute de mii de zile de munca pierdute pe langa suferinte, cheltuieli de deplasare si intretinere, posibilitati de accidente postvaccinale, uneori mortale. 2.Etiologie Rabia este provocata de virusul rabic, care este un virus neurotrop ce face parte din genul Lyssaviridae, familia Rhabdoviridae, care se gaseste in saliva animalelor infectate. Turbarea se transmite, in general, prin muscatura, virusul fiind inoculat prin saliva afectata a carnasierului bolnav. Totusi, nu toate muscaturile animalelor turbate sunt urmate de o infectie. Babes a facut o statistica privitoare la mortalitatea persoanelor muscate de animalele trubate, inainte de aplicarea tratamentului antirabic pasteurian, arata ca, dintre persoanele muscate la cap, erau in medie 88 %, dintre persoanele muscate la maini, procentul este de 67.25 %, cele muscate la trunchi, 31.81 %, iar dintre cele muscate la membrele inferioare, 21.21 %.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
