Deformarea Ongloanelor

Ongloanele (unghiile) se aseamănă foarte mult la membrele anterioare şi la cele posterioare, fără a fi însă identice. Ongloanele sunt mai mari şi mai puţin oblice la membrele anterioare comparativ cu cele posterioare.

Malformaţiile congenitale, precum şi defectele de conformaţie sunt mai frecvente şi mai grave la membrele posterioare, cu implicaţii negative asupra mersului, staţiunii ortostatice, producţiei şi longevităţii productive.

Ongloanele trebuie să fie corect conformate, să asigure o bază mare de sprijin pe sol,

proporţional dezvoltate cu celelalte segmente ale membrelor. Privită din profil, linia frontală a

ongloanelor trebuie să formeze cu solul un unghi de aproximativ 450 (deci pe aceeaşi linie cu

chişiţa), cornul acestora să fie neted şi lucios, iar distanţa dintre ongloane să fie egală pe toată

lungimea, dar nu mai mare de 1-1,5 cm. (1)

Etiologie: deformarea ongloanelor este condiţionată de o mulţime de factori, dintre care iritarea membranei cheratogene şi stabulaţia prelungită par a fi cei mai importanţi. Fiziopatologia variază după cum este vorba de deformare însoţită de o congestie activă sau cronică a membranei cheratogene sau de o creştere exagerată a cornului, cu lipsa de tocire prin inutilizarea onglonului.

În cazul ca deformarea apare în urma unei afecţiuni congestive podale (în special chelodermatite congestive sau deformante), producţia de corn la nivelul matricei este accelerată periodic. Datorită periodicităţii de creştere, peretele prezintă zone neregulate cu grosimi de corn variate, încercuite etc.

În cazul că deformarea este provocată numai de stabulaţie, creşterea cornului, cel puţin în perioada iniţială, se face în mod regulat. Congestia ulterioară a membranei cheratogene şi apariţia unei chelodermatite congestive secundare nu sunt totuşi prea rare. (2)

La rumegătoare şi suine stabulaţia prelungită determină stagnarea mecanismului onglonului, declanşat ritmic în timpul locomoţiei prin spijinul şi suspensia ritmică a membrelor, ceea ce asigură regimul circulator normal, buna funcţionare a aparatului de amortizare a şocurilor, precum şi forma onglonului caracteristică speciei. Forma şi dimensiunile normale depind de echilibrul permanent între creşterea şi tocirea cornului care se asigură prin mişcarea animalelor. Tocirea redusă de stabulaţia redusă duce la creşterea cornului în exces, în primul rând la nivelul peretului, ceea ce are ca rezultat, grade şi forme diferite de deformare ale ongloanelor care viciază aplomburile şi favorizează îmbolnăvirile variate ale degetelor, frecvente la taurine, ovine şi suine.

Ongloanele netocite se alungesc şi se curbează medial, lateral şi dorsal, conferind zonei extremităţii forme şi dimensiuni anormale ( papuc turcesc, corn de poştaş, ongloane încălecate, în foarfecă etc.). Acestea sunt cunoscute în practică sub denumirea de ongloane deformate sau ongloane de stabulaţie. Ele se pot observa nu numai la animalele crescute şi exploatate în sisteme intensive, bazate pe stabulaţie permanentă cât şi la animalele cu afecţiuni cronice dureroase, când tocirea cornului peretelui şi tălpii este oprită de lipsa sprijinului pe onglonul bolnav pentru a evita durerea.

Fig. 1. Ongloane deformate la bovine

O altă problemă la taurine o reprezintă cutia de corn indurată sau înmuiată:

- infecţiile podale, abcesele şi ulcerele soleare pot apărea ca urmare a crăpăturilor ce apar în cutia de corn datorită unei consistenţe prea tari sau prea moi.

- copita prea moale apare de obicei la întreţinerea liberă atunci când vaca stă în dejecţii şi urină. Acesta poate avea ca rezultat crăpături la nivelul călcâielor şi a zonei soleare permiţând apariţia ulcerelor, abceselor sau a infecţiilor.

- onglonul excesiv de dur apare la întreţinerea liberă în cuşete atunci cînd se foloseşte aşternut de rumeguş sau talaş uscate în cuptor.

- aceasta poate avea ca rezultat crăpături la partea superioară a onglonului, crăpături care se pot extinde spre baza copitei şi care permit infectarea părţii superioare a copitei.(5)