Crioconservarea Materialului Seminal La Taurine

In Anglia, Polge 1949 a reusit sa inghete cu succes sperma de cocos prin includerea de Glicerina si in scurt timp a realizat ca acest procedeu poate fi folosit si pentru sperma de taur.

Multi cercetatori au incercat sa congeleze sperma de taur, cercetarile erau bazate pe folosirea de zahar si crioproteine dar rezultatele nu au dus la succes. Polge relateaza ca s-a intors 6 luni mai tarziu sa continue cercetarile si rezultatele erau promitatoare. Dar intrebarea era ce a fost in acea sticla? Analizele chimice arata ca in acea sticla nu era zahar dar era gligerol si proteine. Se pare ca a fost o greseala de etichetare, si marea descoperire s-a datorat unei greseli. Doi ani mai tarziu s-a obtinut primul vitel din sperma congelata.

Metoda practicata in prezent la taurine este congelarea. Conservarea materialului spermatic cu ajutorul temperaturi scazute este larg utilizata in practica insamantarilor artificiale. Se cunoaste ca inghetarea si dezghetarea inaintea inoculari produce moartea unui procent important din spermatozoizi conservati. Iata de ce consideram importanta cunoasterea proceselor intime ce au loc in urma acestor procese. Simpla inghetare si dezghetare a celulelor animale determina moartea acestora, dar moaretea se pare a fi legata de formarea ghetii, nu de temperaturile negative. Cu toate studiile si cunostintele acumulate prin congelare-decongelare mai mor foarte multi spermatozoizi ceea ce ne arata ca sunt multe de facut in aceasta directie. In timpul congelari actioneaza asupra spermatozoizilor 2 factori: efectul solutiei si formarea ghetii. Efectul solutiei incepe sa se manifeste pe masura ce temperatura materialului spermatic diluat scade si apar cristalele de gheata, creste concentratia substantelor continute de diluanti, apa din spermatozoizi iese pentru a echilibra concentratia solutiei si are loc o deshidratare a spermatozoizilor.

Metodele de conservare tin mai mult de ambalare care dau denumirea diferitelor metode de conservare a materialului spermatic obtinut de la tauri. In prezent se cunosc urmatoarele metode: congelarea in paiete, in fiole si in pastile.

Conservarea in fiole este o metoda mai veche descrisa de Polge pentru prima data in anul 1952. Etapele descrise sunt urmatoarele: recoltare, control, diluare, punere in fiole, echilibrare, precongelare si congelare.

Recoltarea cu vagina artificiala si pahar de colectare la 37 C asigura obtinerea unui ejaculat in conditii igienice.

Controlul calitati ejaculatelor in urma efecuarii controlului sunt admise pentru diluare numai ejaculatele cu mobilitate de cel putin 0, 7 iar anomaliile morfologice al spermatozoizilor sa nu depaseasca 30%. Volumul ejaculatului trebuie sa permita obtinerea unui numar suficient de doze pentru prelucrare si depozitare economica. A prelucra ejaculate cu volume mici inseamna cresterea pretului de productie pe doza pe material spermatic pe doza. Dupa recoltare, din ejaculat se ia proba necesara determinarii cantitatii acesteia. Daca ...