Tubul Pitot

-Tubul Pitot a fost inventat de inginerul francez Henri Pitot la începutul anilor 1700 şi a fost modificat şi adus la forma sa actuală de către inginerul francez Henry Darcy la mijlocul anilor 1800.

-Tubul Pitot măsoară viteza de curgere a unui fluid (de obicei gazos) prin transformarea energiei cinetice a fluidului în energie potenţială. Sau tubul Pitot este un instrument simplu şi eficient de măsurare a diferenţei dintre presiunea statică, dinamică şi totală.

-Este utilizat pe scară largă pentru a determina viteza unei aeronave şi pentru a măsura viteza aerului şi a gazelor naturale în aplicaţii industriale.

Tubul pitot este alcătuit din:

-Orificiul central, axial, cu funcţia de a sesiza preasiunea totală şi care se continuă cu un tub interior (galben), ce se termină cu portul de presiune totală;

-Mai multe orificii laterale, care sesizează presiunea statică şi se continuă cu un tub exterior (albastru), având în capăt porul de presiune statică;

-Manometru, mecanic sau electronic, conectat la cele două porturi prin intermediul a două conducte de cuplare.

-Tubul Pitot de bază constă dintr-un tub îndreptat direct în fluxul de fluid. Deoarece acest tub conţine fluide, presiunea poate fi măsurată; fluidul în mişcare este adus în starea de repaos, după cum nu există nici o ieşire pentru a permite fluxului să continue. Această presiune este presiunea de stagnare a fluidului, cunoscută şi ca presiunea totală sau presiunea Pitot.

-Presiunea de stagnare măsurată, în sine, nu poate fi utilizată pentru a determina viteza fluidului.

Pricipiul foloseşte relaţia lui Bernoulli:

-Presiunea totală = presiunea statică + presiunea dinamică

-Scrisă altfel: ps + ½( ρ v2)= pt

-Obţinem pt viteză relaţia: v = (2( pt - ps)/ ρ)1/2

-unde V este viteza fluidului, pt este presiunea totală, ps este presiunea statică, iar ρ este densitatea fluidului.

Atunci, presiunea dinamică este diferenţa dintre presiunea totală şi cea statică. Presiunea statică este în general măsurată folosind porturi statice pe o parte a fuselajului. Presiunea dinamică este determinată utilizând o diafragmă în interiorul unui container închis. În cazul în care aerul de pe o parte a difragmei este la presiune statică, iar de partea cealaltă este la presiune de stagnare, atunci deformarea diafragmei este proporţională cu presiunea dinamică, care poate fi apoi folosită pentru a determina viteza indicată de aeronave. Regimul diafragmei este de obicei inclus în indicatorul de viteză, care converteşte presiunea dimanică în viteza citită prin intermediul unor pârghii mecanice.

-În loc de porturi statice, un tub static Pitot (numit şi Prandtl) poate fi folosit, acesta are un al doilea tub cu găuri laterale ce este coaxial cu tubul Pitot, în afara fluxului de aer direct, pentru a măsura presiunea statică.

Tuburile Pitot de la bordul avioanelor au de obicei elemente de încălzire numite Pitot de căldură folosite pentru a preveni tubul de a deveni înfundate cu gheaţă. Eşecul acestor sisteme poate avea consecinţe catastrofale.