Organe de Prindere a Sarcinii

Folosirea intr-o proportie din ce in ce mai mare a macaralelor autopropulsate pe roti cu pneuri s-a datorat in prin¬cipal unor necontestate avantaje ale acestora, dintre care amintim :

— mobilitate mare, respectiv durata redusa la schimbarea pozitiei de lucru de la un obiect la altul ;

— in cea mai mare parte, punerea in functiune nu necesita personal suplimentar (in afara mecanicului macaragiu) ;

— fiind dotate cu sistem de actionare independent de surse fixe de energie electrica, pot lucra in diverse situatii de teren neamenajat sau cu amenajari reduse ;

— prezinta stabilitate suficienta astfel ca exista posibilitatea deplasarii macaralei cu sarcina in cirlig ;

— si ca o consecinta a avantajelor aratate mai sus, se obtin productivitati sporite in exploatare, cu reducerea corespunzatoare a pretului de cost de productie.

Macaralele mobile pe roti cu pneuri, desi stadiul la care s-a ajuns in constructia acestora face dificila incadrarea lor in clasificarea cunoscuta a macaralelor, sunt considerate macaralele deplasabile prin autopropulsie care utilizeaza un singur motor montat pe platforma rotitoare atit pentru actionarea mecanismelor cat si pentru deplasarea intregii instalatii. Se poate preciza ca evolutia macaralelor mobile pe roti cu pneuri a dus, in prezent, la realizarea vitezelor de circulatie egale cu viteza cu care circula automacaralele.

Din necesitatea extinderii domeniului de utilizare a ma¬caralelor pentru acoperirea unei suprafete mai mari de lucru si a unui interval mai mare al capacitatilor de rididicare, aproape toate tipurile au fost realizate cu o mare variatie a lungmii bratului a unghiului de inclinare al acesteia cu orizontala rezultand diverse marimi ale razei de actiune.

Macaralele si in general toate instalatiile de ridicat, pentru a putea sa manipuleze sarcinile, sunt prevazute cu organe de prindere. Instalatiile de ridicat de uz general sunt echipate in majoritatea cazurilor cu organe de prindere constituite din carlige care permit manipularea atat a sarcinilor in bucati cat si a altor sarcini in cazul in care se utilizeaza dispozitive de prindere detasabile din carlig care sa permita acest lucru. Alte organe de prindere utilizate in mod frecvent la instalatiile de ridicat sunt traversele, graifarele, platformele, clestii precum si alte tipuri de organe de prindere specifice sarcinilor pe care le manipuleaza.

Cȃrlige. In functie de tehnologia de executie, forma si scopul in care sunt utilizate, carligele se clasifica astfel :

- carlige forjate simple ;

- carlige forjate duble ;

- carlige lamelare simple ;

- carlige lamelare duble ;

- carlige lamelare pentru oale de turnare.

Terminologia si simbolizarea grafica a carligelor este reglementata de standardul STAS 9798-98.

Cȃrlige forjate.

Carligele forjate se executa in cinci clase de rezistenta : M, P, S, T si V. Clasele de rezistenta sunt determinate de propietatile mecanice ale materialului din care se executa, fiecarei clase de calitate corespunzandu-i caracteristicile mecanice indicate in tabelul 1.

Valorile din tabelul 1 sunt valabile pentru epruvete prelevate longitudinal. Rezilienta (Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin soc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin soc, a unei epruvete si aria secţiunii) se va determina pe epruvete imbatranite artificial (a se vedea STAS 6774-94); incercarea se va efectua la +20 °C.

Clasa derezistenta

a carligului Rezistenta la tractiune

Rmin Limita de curgere

σ 0,2 min Alungirea la rupere

γ 5 min

% Rezilienta

KCU 30/2

daJ/cm³

N/mm² Kgf/mm² N/mm² Kgf/mm²

Marcile de oteluri indicate, cu caracter informativ, sunt urmatoarele : OLC25 ; OLC35 ; 25MoC11 ; 33MoC11 ; 41MoC11 ; 34Mocn15 (oteluri imbunatatite).