Motoare cu benzină

Motorul cu benzina a revolutionat transportul la inceputul anilor 1900. Pe sosele, veiculele cu aburi si gaze au cedat locul celor cu benzina. In aer pana la aparitia motorului cu reactie doar motoarele cu benzina asigurau energia necesara zborului.

Cel mai simplu tip de motor cu benzina cu cilindri, folosit la unele masini mici si multe motociclete, este motorul in doi timpi.

Pentru fiecare piston ciclul de operare are doua faze. Intai pistonul urca in cilindru pentru a comprima un amestec de combustibil si aer in spatiul de deasupra sa. In acelasi timp, o noua incarcatura de amestec este aspirata pe sub piston. O scanteie produsa de o tensiune inalta, aprinde amestecul comprimat, si gazele care explodeaza imping pistonul in josul cilindrului. Aceasta miscare in jos este al doilea timp al ciclului. Miscarea in jos a pistonului impinge incarcatura noua de amestec de sub el printr-un canal deversor care duce in spatiul de deasupra cilindrului. Noul amestec impinge gazele arse in afara printr-un canal de evacuare, si este el insusi comprimat cand pistonul urca din nou.

Cand se afla in sus, pistonul blocheaza canalul de evacuare, astfel gazele dilatate nu pot iesi. Acest canal se deschide cand pistonul ajunge jos. Pozitia pistonul controleaza, de asemenea, canalul de admisie a amestecului de combustibil si aer si canal deversor.

Motoarele in doi timpi sunt relativ ieftine, dar sunt ineficiente in transformarea combustibilului in energie de miscare. Din acest motiv, majoritatea motoarelor mai mari functioneaza pe ciclul mai eficient in patru timpi.

La un motor in patru timpi exista patru faze in operarea fiecarui piston. La prima miscare in jos, numita cursa de admisiune, amestecul de combustibil si aer este aspirat deasupra pistonului. Apoi pistonul se misca in sus, comprimand amestecul, aceasta a doua faza fiind numita timp de compresiune. Amestecul comprimat explodeaza datorita unei scantei, impingand pistonul in jos in cea de-a treia faza, numita cursa utila sau activa. Apoi pistonul urca din nou, de data aceasta expulzand gazele arse. Dupa aceasta a patra faza, numita timp de evacuare, procesul se repeta. Desi motorul in patru timp este mai eficient decat cel in doi timpi, doar in jur de a treia parte din energia combustibilului este transformata in energie utila de miscare. Restul se pierde. Problema principala se datoreaza miscareii oscilante (de du-te-vino) a pistoanelor: Fiecare piston, osciland de mai multe mii de ori pe minut, cansuma o parte din energia asigurata de combustibil.

Pentru a face motoarele mai eficiente, s-a incercat de multe ori fabricarea unui model cu un numar redus de oscilari. Cea mai cunoscuta dintre aceste masini este motorul rotativ Wankel. Acesta funcioneaza pe acelasi principiu de baza ca si motorul cu cilindri in patru timpi, dar amestecul de combustibil si aer care explodeaza roteste un motor cu trei laturi, care se misca mereu in aceeasi directie. Primul automobil de serie actionat de un motor ...