Modelarea uzurii sistemelor

In teoria fiabilitatii uzura include orice alterare in timp a caracteristicilor de fiabilitate, in sensul ameliorarii sau al inrautatirii acestora. Orice sistem parcurge in evolutia lui trei stadii:

al defectarilor timpurii - caracteristicile sale de fiabilitate se imbunatatesc in timp;

al duratei utile de viata - performantele sistemului raman practic constante;

al uzurii propriu-zise, cand se constata o inrautatire rapida a caracteristicilor de fiabilitate.

Sistemul este cu uzura pozitiva daca functia de fiabilitate R(t, t + x) este descrescatoare in intervalul pentru orice . Uzura pozitiva implica deci faptul ca, pentru orice misiune a sistemului, fiabilitatea scade cu varsta acestuia.

Invers, sistemul este cu uzura negativa daca functia de fiabilitate R(t, t + x) creste cu t, oricare ar fi , adica, pentru orice misiune a sistemului, fiabilitatea creste cu varsta sa.

Din relatia rezulta ca rata de defectare a unui sistem cu uzura pozitiva este crescatoare, iar rata de defectare a unui sistem cu uzura negativa este descrescatoare in timp.

Sisteme de tip IFR (Increasing Failure Rate = rata de defectare crescatoare) - sisteme care au uzura pozitiva;

Sisteme de tip DFR (Decreasing Failure Rate = rata de defectare descrescatoare) - cu uzura negativa.